main_d6b33.jpg

O copilărie plină de lipsuri, urmată de o adolescență care se prefigura a fi și mai grea. Crescut de mamă, dar cu toate cheltuielile acoperite de bunica maternă, Andrei Nica, din Azuga, a reușit să iasă din „pluton“. La momentul în care era pe „buza“ prăpastiei, viața lui Andrei a cotit-o la 180 de grade. Datorită sportului și antrenorului Cezar Popescu, „bietul“ copil de ieri a devenit, astăzi, singurul campion olimpic la monobob din istoria României.

Andrei Nica este unul dintre exemplele care ne demonstrează că munca, dorința și un om potrivit alături sunt cheia către succes. Unul care sfidează indiferența și neputința unor autorități care nu reușesc, de zeci de ani, să înființeze o bază de antrenament pentru sportivii care performează pe gheață.

Împreună cu Georgeta Popescu, Andrei Nica a adus României un titlu nesperat, în ianuarie, la Jocurile Olimpice de Tineret de la Laussanne. Căci, deh, cum să ai așteptări ca doi tineri să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la o competiție unde concurează cu sportivi care au cele mai bune condiții de pregătire? Doar că zecile de ore săptămânale de antrenament, sfaturile lui Cezar Popescu, cel care i-a descoperit și a lucrat din greu cu ei zi de zi, seriozitatea și dorința de a-și împlini visurile i-au propulsat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Și mai este ceva care le dă putere celor doi sportivi, ambii proveniți din familii modeste: faptul că n-au nimic de pierdut. Iar când te lansezi în luptă cu o astfel de premisă, avântul îți este parcă și mai mare.

Viața bate filmul

În spatele lui Andrei Nica, tânărul pe care-l vedem mereu cu zâmbetul pe buze, pe care l-am cunoscut cu toții și l-am apreciat în momentul în care s-a impus pe plan mondial, stă o poveste de viață dură. Una a paradoxurilor, una a luptei pentru un acoperiș deasupra capului și a unui strop de căldură. Una despre care tânărul evită să vorbească. Din orgoliu, din rușine, poate…

Andrei s-a născut la Buzău, însă de mic a venit împreună cu mama sa, la Azuga, în apartamentul bunicii materne. Cea din urmă a fost principalul sprijin pentru Andrei. Despre mama sa, tânărul nu prea vorbește și nici n-am vrut să intrăm „cu bocancii“ acolo unde am văzut că nu are nicio portiță deschisă. De câțiva ani, bunica este plecată la muncă în Italia, trimițându-le, lunar, bani pentru acoperirea cheltuielilor. A fost însă o perioadă când din cauza facturilor neachitate, utilitățile le-au fost tăiate, iar tânărul stătea și dormea în casă îmbrăcat ca pentru afară. Nu era prea mare diferența de temperatură între cele două medii.

Un copil cuminte, cu un temperament frumos, pasionat de sport, Andrei a intrat la Liceul Teoretic din Azuga, la clasa cu profil sportiv. Nu se gândea la sport de performanță, însă profesorii i-au văzut abilitățile și i l-au recomandat lui Cezar Popescu.

Dumnezeu lucrează prin oameni

Întâlnirea dintre cei doi a fost dovada faptului că Dumnezeu lucrează prin oameni. Lui Cezar Popescu, Cel de Sus i-a trimis un „aluat“ de mare campion, în timp ce lui Andrei i-a trimis un tată, un antrenor, un mentor, un om care avea să-i întindă o mână și să-i schimbe radical viața.

Când își amintesc de primele luni ale întâlnirii lor, cei doi se emoționează. Dacă Andrei și-a putut ține lacrimile în frâu, nu la fel s-a întâmplat și cu Cezar Popescu. A văzut multe în viața sa și a întâlnit zeci și zeci de caractere și povești de viață, însă cea a lui Andrei nu l-a lăsat să doarmă până nu i-a găsit o rezolvare.

Aflând că doarme în frig, că nu se alimentează cum ar trebui pentru efortul fizic, antrenorul a căutat ajutor la starețul de la Mănăstirea Caraiman din Bușteni. Aici, tânărului i-a fost dată o chilie. Mai mult de atât a fost lăsat ca în biserică, la slujbe, să fie unul dintre ajutoarele de bază ale preoților. I-a plăcut atmosfera de acolo, și-a găsit liniștea, echilibru. Între timp, Cezar Popescu a luat legătura și cu bunica lui Andrei din Italia, i-a povestit cum stau lucrurile acasă, iar femeia a făcut tot ce i-a stat în putință pentru acoperirea facturilor restante, astfel încât Andrei să revină la Azuga, iar ea să nu-și piardă locuința.

Antrenorul a mers, în paralel, cu pregătirea „spartană“ a elevilor lui. Pentru profesorul-antrenor Cezar Popescu, de la CSO Sinaia, ziua începe la 4 dimineața. La ora 5 merge la Azuga de unde-l ia pe Andrei, iar la 6 sunt în Câmpina, la Gigi (n.r. Georgeta Popescu). Fac antrenamente atât cât le permite timpul, astfel încât la ora 8, cei doi tineri să fie la școală. După-amiază se reîntâlnesc în această formulă.

Sportul, calea spre mai bine

Deși se pregătesc pentru un sport de iarnă, un sport pe gheață, în România antrenamentele sunt „pe uscat“. Răspunsul este cel bine știut: nu există nicio bază sportivă dedicată acestor genuri de activități. Pentru pregătirea propriu-zisă, Cezar Popescu și elevii săi pleacă în afara țării. Inclusiv campionatele naționale de profil sunt ținute în afara României. Totuși, există o susținere, una financiară din partea Federației de Bob și Sanie, iar acum și din partea Comitetului Olimpic Român, prin care le sunt acoperite toate cantonamentele. Doar că acești sportivi ai noștri concurează de la egal la egal cu unii care au acces la astfel de piste 3-4 luni pe an.

Au învățat să nu se plângă. Pentru cei tineri, totul este privit ca o normalitate pentru că ei așa au cunoscut lucrurile din start. Ceva nostalgie am întâlnit însă la antrenorul lor, cel care a prins și bazele de pregătire din țară, el însuși fiind unul care înainte de a-i pregăti pe alții s-a dat pe pistele de bob și sanie din țară.

Rezultatul de la Laussanne, obținut de Andrei, a fost o surpriză chiar și pentru antrenorul său. Și asta pentru că, dincolo de titlu de campion național, tânărul nu obținuse medalii de aur la competițiile internaționale. Dar la Jocurile Olimpice de Tineret a fost momentul lui de glorie, atunci când s-a concentrat, și-a folosit toate abilitățile, a recuperat timpii pierduți, reușind ca, la final, să împartă cea mai înaltă treaptă a podiumului cu un competitor german. Imediat și-a sunat bunica din Italia și pe starețul de la Caraiman.

O reușită pe care Andrei încă n-o conștientizează la adevărata-i valoare. Una pe care nici n-a avut prea mult timp s-o savureze, ținând cont că a fost solicitat și la alte competiții pentru a înlocui un membru al echipajul de 4, iar din această lună începe pregătirile pentru formula de bobX2. Monobobul se încheie odată cu majoratul, în cazul băieților.

Dincolo de rezultat, pentru Andrei, totul a fost o mare bulă de aer. Financiar, băiatul a început să-și câștige independența. Va beneficia de o bursă olimpică, o masă de prânz îi este asigurată la Casa Ancuței din Bușteni, iar tot ce înseamnă echipament și pregătire este acoperit de Federație și COR.

Mai rămâne însă problema unei case. Chiar dacă, de când l-a întâlnit pe Cezar Popescu, nu mai are niciun fel de teamă, tânărul își dorește să aibă un loc al lui. Unul care, momentan, din partea autorităților locale din Azuga este doar în faza de…promisiuni.

Povestea lui Andrei și emoțiile celui care îi este ca un tată, Cezar Popescu, le puteți urmări și în filmarea realizată în platoul Observatorulph.ro

VIDEO:

Foto: sursa facebook Andrei Nica

andrei
andrei-nica
main
8504455413852773749861937339767172316528640o
8498485313852774016528575269360861381656576o
84348847101567179411121816292266645012348928o
8288987713702723264866986184175001210454016n
8271828013702926998179944881260383790170112o
5657352411388346329638037518096241671012352o
4199122810239426977863314444039219932823552o

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
redactor
Mai multe despre autor și articolele sale
Liliana Maxim Minculescu, jurnalist „de modă veche“, și-a început activitatea în 2004, lucrând simultan în presa scrisă și TV.
A lucrat la Telegraful de Prahova și Alpha TV, a făcut parte și din echipa cotidianului Adevărul pentru ca, ulterior, să se axeze pe jurnalismul de televiziune, la Valea Prahovei TV și Ploiești TV. A scris, totodată, și pentru site-ul: promovamprahova.ro.
Pentru activitatea în presa locală și regională a fost nominalizata mai multor concursuri, gale, dar și premiată în anul 2014, în cadrul Galei MediaFEM, iar în 2018 la Gala Comunității Prahovene.
A ales Observatorulph.ro pentru că îi place să țină pasul cu vremurile, iar prezentul și viitorul jurnalistic sunt aici, în presa online.
De același autor
banner_sos_deces_300.jpg

harold_20939_451a4.jpg