main_851c3.JPG

Ați făcut vreodată un exercițiu de imaginație în care, în fața unui medic care analizează bucăți de hârtie, să așteptați cu inima cât un purice, cu un mare nod în gât și cu senzația că vi s-a scurs tot sângele, verdictul? Oare e atât de grav? O fi posibil să am cancer? Ce o să fac? De unde bani pentru investigații și operații? Cum și ce le voi spune alor mei?... Mulți dintre noi ne permitem luxul de a lăsa rândurile de mai sus la faza de scenariu, să facem o mare cruce, să spunem un Doamne-ferește și să mergem mai departe. Nu și Constanța Oprina, din Ploiești, care de 14 ani se luptă cu cancerul care și-a arătat în cazul ei multiplele-i fețe.

De la 31 de ani și până acum, când a împlinit 45 de ani, ploieșteanca a trecut prin agonie și extaz. Când a crezut că a învins și că-și poate vedea de planurile frumoase, normale ale vieții, avea să primească o nouă lovitură. Una și mai grea, și mai dureroasă, și mai epuizantă. În 14 ani, cancerul, în forme diverse a revenit de cinci ori.

S-a agățat de Constanța cu o furie neînțeleasă, aruncându-și tentaculele în toate direcțiile. Până acum, femeia a reușit, împreună cu oamenii și medicii pe care i-a întâlnit, să ducă acest război interminabil. Doar că acum se simte epuizată, dar nu este obosită și de viață. Chiar dacă este una chinuită, dusă în ultimii ani pe paturi de spital, cu tratamente costisitoare și proceduri dureroase, femeia gustă altfel din savoarea dimineților, din zâmbetele celor din jurul ei, din amintirile pe care (și) le creează. A fost de prea multe ori atât de aproape în a face pasul pe luntrea lui Charon, dar de tot atâtea ori a reușit să revină de la poarta Infernului, să-și continue lupta și să-i mai dea vieții o șansă.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Drumul luptelor nesfârșite

Despre războiul cumplit su în ultimii 14 ani, Constanța Oprina a simțit nevoia să vorbească. Și asta pentru că, de această dată, simte o mare nevoie de ajutor, al nostru!

„ Mă numesc Constanța, am 45 de ani, locuiesc în orașul Ploiești, iar de la vârstă de 31 ani lupt să trăiesc. În 2006, am aflat că sufăr de limfom hodgkin (cancer limfatic). După mult chin și investigații, am început tratamentul în spitalul Coltea. Șansa mea a fost să ajung pe mâna celor mai buni medici. Evident că la acea vreme îmi doream să stau cât mai mult cu familia. Dar dintr-o dată am aflat că sunt foarte grav. Pentru o scurtă perioadă am luptat și am învins.

În anul 2009,la monitorizarea anuală am avut din nou un șoc la aflarea rezultatului: RECIDIVĂ MEDIASTINALĂ! Din nou o imensă luptă și putere să înving această boală incurabilă, alături de familia mea. După o luptă grea și din nou chimioterapie, tratament care mi-a mutilat sufletul, am ÎNVINS! La sfârșitul anului 2015 când totul am crezut că a rămas doar o poveste urâtă, din nou, am aflat că un alt cancer îmi va curma zâmbetul, pe care cu greu încercam să-l readuc în sufletul meu și al celor dragi!

Cancer de sân în stadiul avansat. Această veste am primit-o fără pic de putere, în acea secundă când medicul încerca să îmi explice cât de grav sunt și că ce mi s-a descoperit, la Cluj, la ecografie și mamografie, că am un alt cancer și nu limfom hodgkin (cancer limfatic) ceea ce eu bănuiam în momentul în care m-am simțit din nou rău. Din nou, am avut nevoie de multă forță și putere să lupt să trăiesc!

Chimioterapia trebuia începută urgent fiind cancer de sân în stadiul avansat. Era luna decembrie, iar în majoritatea spitalelor de stat, fiind în prag de Sărbători, nu mai erau medici disponibili pentru a-mi face schema de tratament, așa că am optat pentru un spital privat. Acolo am găsit sprijin și un doctor oncolog care a făcut tot ce a fost cu putință pentru cazul meu și căruia îi mulțumesc pe acesta cale.

Am luat-o de la capăt cu opt ședințe de chimioterapie, urmate de operație (mastectomie cu limfadenectomie totală) + 25 ședințe de radioterapie la spitalul Colțea, urmate de hormonoterapie și intervenția de ablație a trompelor și ovarelor (anexectomie), în spitalul Filantropia, la medicul care m-a operat și la sân, pe 22 august 2016.

La câteva luni, făcând controlul monitorizării prin Pet/CT, după o racelă care mă epuizase și mă lăsase fără voce, rezultatul a fost: recidivă supraclaviculară.

Din nou, operație, emoții și multă speranță la așteptarea rezultatului biopsiei. După trei săptămâni am aflat că boala s-a reîntors cu o metastază de origine mamară, eu fiind pacient cu două cancere (limfatic și sân) , suspiciunea a fost confirmată la biopsie.

Am mers din nou la oncolog, dar de această dată, am optat pentru un spital din orașul meu, Spitalul Schuller Ploiești. Eram obosită, fără pic de sperantă, foarte multe cheltuieli financiare, (menționez că în anul 2009 mi-am cumpărat tratamentul din Ungaria, tratament citostatic care la acea vreme lipsea cu desăvarsire în spital.) Ceea ce m-a făcut să renunț la drumurile pe care eu le făceam de 12 ani către spitalele din București, așa că m-am tratat pentru metastază supraclaviculară la Ploiești la spitalul Schuller, la un medic foarte bun care, în acel moment, mi-a redat o mică sperantă, că o să fie bine! Așa am început un nou tratament, urmat de ședințe de radioterapie pe claviculă și mediastin, care îmi modificau mereu hemograma și mă lasa fără pic de imunitate! Analizele trebuiau recoltate de 3ori/lună, asta pentru monitorizarea leucocitelor și a neutrofilelor, să pot continua tratamentul.

Acum, după șase luni de la investigatia PET/CT în urma monitorizării consultului periodic analizei PET/CT, în data de 30.01.2020, boala m-a băgat din nou în lupta pentru viață, RECIDIVĂ SUPRACLAVICULARĂ BILATERALĂ și DETERMINĂRI SECUNDARE HEPATICE și AXILAR STÂNG.

Am luptat și lupt pentru cei dragi. Vreau să trăiesc pentru copilul și nepoții mei, pentru familia mea. Ajută-mă, te rog, în lupta mea pentru viață.

Banii îi voi utiliza pentru investigații și tratament“, este povestea, încheiată cu strigătul disperat de ajutor, al Constanței, cea care nu-și dorește să devină p cifră în plus pe lista celor învinși de cancer. Apelul îl puteți citi integral, cu nume de tratamente, cu analize, pe pagina de facebook a Asociației „Proiecte pentru Viață“

Cine vrea să-i fie alături Constanție în această luptă decisivă o poate face, donând în conturile deschise la UniCredit Bank IBAN, Titular: Constanța Oprina

➡RO73BACX0000003117453000 -RON
➡RO46BACX0000003117453001 –EURO
SWIFT: BACXROBU/ BIC BACX

Sursa foto: facebook Constanța Oprina

constanta-oprina
784712584420907733848586581069553189519360o
436772711726480336624681963854189570293760o

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
redactor
Mai multe despre autor și articolele sale
Liliana Maxim Minculescu, jurnalist „de modă veche“, și-a început activitatea în 2004, lucrând simultan în presa scrisă și TV.
A lucrat la Telegraful de Prahova și Alpha TV, a făcut parte și din echipa cotidianului Adevărul pentru ca, ulterior, să se axeze pe jurnalismul de televiziune, la Valea Prahovei TV și Ploiești TV. A scris, totodată, și pentru site-ul: promovamprahova.ro.
Pentru activitatea în presa locală și regională a fost nominalizata mai multor concursuri, gale, dar și premiată în anul 2014, în cadrul Galei MediaFEM, iar în 2018 la Gala Comunității Prahovene.
A ales Observatorulph.ro pentru că îi place să țină pasul cu vremurile, iar prezentul și viitorul jurnalistic sunt aici, în presa online.
De același autor
banner_sos_deces_300.jpg

harold_20939_451a4.jpg