fbpx

WhatsApp Image 2019-03-07 at 13.06.33.jpegȘi-au fixat țeluri înalte și le-au atins, la propriu. Trei iubitori ai muntelui, cu tot ceea ce înseamnă el, au marcat în luna octombrie 2018 o premieră românească, cucerind vârful Pumori (7165m) din Himalaya, pe o rută nouă. După patru zile de cățărare pe gheață, pe partea de Sud-Est a masivului asiatic, Zsolt Torok, Teofil Vlad și Romică Popa au arborat steagul centenar acolo unde unii nici visând nu speră să ajungă. Dacă pentru primii doi, genul acesta de expediții se regăsesc în CV-ul lor de alpiniști, pentru prahoveanul Romică Popa (48 ani) experiența a fost cea dintâi reușită la acest nivel.

„Călătoria Micului Prinț“, așa cum a numit Zsolt Torok ascensiunea pe o rută nouă pe Vârful Pumori, a fost o piatră de încercare pentru cei trei români. Una pe care au depășit-o prin informare, pregătire fizică intensă, eforturi materiale semnificative, prin curaj, prin spiritul de echipă, dar mai ales prin experința dobândită în escaladă pe stâncă și gheață.

„Eşecurile îi întăresc pe cei puternici”

Ambiția de a aborda vârful de peste 7000 de metri din Himalaya pe o rută nouă, aflat la granița dintre Tibet și Nepal, a fost a lui Zsolt Torok care mai încercase acest lucru, în urmă cu doi ani. Conjunctura de atunci a fost una nefavorabilă, iar încercarea i-a eșuat. Nu a renunțat la visul său, iar într-o formulă nouă, în care îl regăsim și pe prahoveanul Romică Popa, Vârful Pumori i-a primit într-o zi de octombrie 2018.

O reușită pentru care cei trei s-au pregătit intensiv mai bine de jumătate de an. Cu fotografiile făcute de Zsolt și informațiile adunate din prima tentativă de abordare a acestei noi rute, cei trei au plecat la drum cu temele făcute. Atât cât au putut face din ele. Pentru că oricât te-ai pregăti, muntele este imprevizibil și nicio zi nu seamănă cu cealaltă și nicio expediție nu va putea fi abordată la indigo.

O nebunie frumoasă pe care niște oameni normali n-ar face-o, după cum spunea Zsolt Torok despre pasiunea și acțiunile sale, una care a făcut să se vorbească de România peste tot în lume. Una care l-a luat prin suprindere, în special, pe Romică Popa cel care susține că multă vreme s-a simțit ca nefăcând parte din „filmul” ăsta.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

„A fost un sentiment ciudat. Multă vreme n-am conștientizat că am marcat o premieră. Anul trecut aveam în plan să reîncerc urcarea pe Ama Dablam pe care am ratat-o la prima încercare, însă conjunctura, determinarea, modul de abordare văzute la cei doi m-au convins să merg la Pumori în această formulă. Pot spune că expediția m-a ales pe mine”, ne-a declarat Romică Popa.

„Omul se descoperă pe el însuşi când se măsoară cu obstacolul”

Ascensiunea propriu-zisă a durat patru zile. Au fost unele pline de obstacole, dar în care maturitatea, spiritul de echipă, abordarea corectă și depășirea obstacolelor, dar, mai ales, dorința de reușită și-au spus cuvântul. Au dormit (deși e mult spus dormit), agățați de pereții de gheață, pe niște praguri de câțiva centimetri săpate de ei, au mâncat „porcării“, după cum a spus Zsolt, dar în care, în prima etapă s-au regăsit și șunca, și cașcaveaua de Valea Doftanei, aduse de Romică, au topit zăpadă pentru a se hidrata.

S-au bucurat de fiecare pas câștigat pe peretele Pumori, dar au privit totdeauna sus. Ultima parte a ascensiunii a fost cea mai grea, una în care au fost nevoiți să-și forțeze la maximum resursele de energie, dar și abilitățile de cățărare, fiind o porțiune mixtă de gheață și stâncă. Dar cu răbdare și tact, cei trei au reușit să le „îmblânzească“ și să treacă și de aceste obstacole.

1Pumori - Varf 1.JPG

După patru zile în care au avut de-a face cu permanenta combinație dintre cunoscut-necunoscut, dintre factorul extern și cel intern, au reușit! Au ajuns pe o rută nouă pe vârful himalayan, unul pe care au stat câteva zeci de minute, în care a fluturat alături de ei tricolorul centenar. De altfel, drapelul României este nelipsit din expedițiile lui Zsolt, arădeanul care nu ezită nicio secundă să-și exprime mândria de a fi român. Iar după piedicile din prima ascensiune, inițiatorul expediției a realizat, încă o dată, cât de multe adevăruri și cât de frumos sunt ele spuse în cărțile de povești

„Trebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi, dacă vreau să aflu cum arată fluturii. Pare-se că ar fi ceva nespus de frumos...” – („Micul Prinț”, de Antoine de Saint-Exupery)

În același popas au admirat piscurile de deasupra mării de nori ai Himalayei, s-au bucurat, au fotografiat sau, cum a fost cazul lui Romică Popa, au conștientizat că se află abia la jumătatea drumului.

„Deși pentru mine era prima reușită și ar fi trebuit să fiu entuziasmat, gândul meu era la coborâre pentru că știam că ne va fi greu. Eram obosiți, prognoza meteo ne dădea și ea de furcă. Am stat vreo 40 de minute. Vântul era puternic, nu știu câte grade erau, am aflat ulterior că temperatura resimțită a fost de -27 de grade, din cauza vântului care, la rafale atingea și 100km/h. Eu știu că mi-a fost frig și că mi-au înghețat picioarele“, ne-a povestit prahoveanul.

Coborârea (vezi foto) pe care n-au efectuat-o în aceeași zi a durat undeva la 13 ore, fiind fără incidente. Traseul descățărării nu a fost același cu al urcării, cei trei temerari optând pentru una dintre rutele deja cunoscute. Ajunși cu picioarele „pe pământ” a fost, poate, momentul în care au conștientizat ceea ce au reușit.

7Pumori- Coborare.jpg

Lui Romică, experiența de pe Pumori i-a deschis o lume nouă, una în care au ajuns în prim-plan, în care au povestit tuturor despre experiența lor, în care fac turul României cu prezentarea „Călătoriei Micului Prinț“, o călătorie de poveste cu piedici și bucurii, cu temeri și emoții unice, bazată pe tehnică, dorință și putință, un drum al inițierii, al cunoașterii, al autodepășirii.

Au aflat de rezultatul lor și autoritățile centrale care în cadrul Galei Alpinismului Românesc 2019 le-au oferit componenților echipei Pumori titlul de „maestru al sportului”. O distincție care nu acoperă efortul pe care-l fac cei trei pentru a duce steagul României pe cele mai înalte culmi, la propriu. Costurile expediției din octombrie s-au ridicat la aproape 45.000 de euro, bani pe care cei trei i-au adunat din diverse surse: economii, sponsorizări. În afară de Teo Vlad care s-a bucurat și de sprijinul autoriăților locale, ceilalți doi n-au prezentat interes pentru cei care acum sunt mândri de premiera românească. Dar poate lucrurile se vor schimba în viitorul apropiat, iar fondurile pentru viitoarele expediții vor fi mai ușor de strâns.

Cine este Romică Popa?

Prahovean get-beget, născut la Valea Doftanei, dar crescut la Bușteni, cu imaginea Bucegilor în care și-a testat și primele abilități de cățărare, Romică Popa a descoperit încă de tânăr că-i plac înălțimile. Principiile corecte de cățărare le-a deprins abia după ce s-a întors din stagiu militar obligatoriu de la experimentatul Laurențiu Anghel. Întotdeauna a fost atras de mișcare în aer liber.

A fost și este un împătimit al muntelui cu tot ceea ce înseamnă el, în toate anotimpurile lui. De la drumeție, la schi, de la cățărat pe stâncă la escaladă pe trasee dificile de abrupt și pe gheață, Romică a privit muntele ca pe cel mai bun psiholog și antrenor. Nu s-a grăbit să-l cunoască și să-l cucerească, ci l-a abordat cu răbdare, cu calm, cu tehnică. I-a descifrat semnele și i le-a respectat. Pentru că muntele este un colos de frumusețe, energie pozitivă și lecții de viață dacă-l abordezi corect.

Însă, într-o luptă continuă în a-și asigura confortul de zi cu zi, cățăratul s-a transformat pentru Romică într-o activitate de weekend. Electrician de profesie, una în care nu s-a regăsit, Romică a optat să plece pe cont propriu, înființându-și o firmă de alpinism utilitar, unde îmbină utilul cu plăcutul.

„Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim”

După anul 2000 s-a mutat la Ploiești și ușor-ușor a reînceput să-i acorde o mai mare atenție marii sale iubiri: cățăratul. Și-a procurat echipamentele adecvate, a început escalada pe gheață, a parcurs diverse trasee din Carpați, dar și pe cele din afară. Labouche (Himalaya), Chamonix-Mont-Blanc, cunoscut ca fiind „mecca“ alpinismului și sporturilor montane, Argentiere (Alpi), cascada de gheață Mordor (Austria) sunt doar câteva dintre destinațiile unde Romică și-a testat și îmbunătățit tehnicile de alpinist.

colaj 1.JPG

Provocarea cea mare, unde voia să ajungă înainte de Pumori, a fost Ama Dablam (Himalaya), în 2016. O expediție în care au plecat cinci, dar pe vârf au ajuns doar trei. Romică și un alt coechipier au reușit doar parțial ascensiunea. Pe ei, muntele n-a vrut să-i primească, dându-le o serie de indicii că nu este tura lor. De la starea de rău a coechipierului care a avut probleme cu aclimatizarea, starea furioasă a vremii, dar și căderea unei bucăți masive de gheață care a fost „la mustață“ să-i strivească au fost semne suficiente pentru a face cale-ntoarsă.

Ama Dablam BC 2016.JPG

Dar ceea ce avea să considere un eșec atunci urma să se transforme în adevărate lecții pentru experiența Pumori. Crede cu înverșunare în principiul că „nu ai pierdut atunci când nu ai câștigat o luptă, ai pierdut cu adevărat în momentul în care ai renunțat la luptă”, unul care îl motivează să lupte în împlinirea visului de a ajunge pe vârful Ama Dablam. Un alt moment, alte dotări, o altă abordare îl vor duce către ținta spre care tânjește.

„Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită” – ( „Micul Prinț”, de Antoine de Saint-Exupery)

Este sigur de reușită pentru că după expediția Pumori, a învățat că pe lângă a visa și a îndrăzni trebuie să și facă ceea ce i s-a întipărit în minte și suflet. Se antrenează, informează și caută, totodată, și sponsori pentru o nouă expediție și pentru cucerirea unor rute noi.

Sursa foto: echipa Pumori

WhatsApp Image 2019-03-07 at 13.06.33.jpeg

Pumori - Base Camp (5700m)

2Pumori- ABC-5700 m.JPG

Bivuacul 1

3Pumori- Bivuacul 1.JPG

Bivuacul 2

4Pumori- Bivuacul 2.JPG

Bivuacul 3

5Pumori- Bivuacul 3.JPG

Bivuacul 4 - zona de gătit

6Pumori- Bivuacul 4 - zona de gatit.JPG

spre vârf

8Pumori- Ziua 2.JPG

Pumori, către vârf

9 Pumori- Catre varf.JPG

Matterhorn 2011

11Matterhorn 2011.JPG

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
Liliana Maxim Minculescu
redactor
Liliana Maxim Minculescu, jurnalist „de modă veche“, și-a început activitatea în 2004, lucrând simultan în presa scrisă și TV.
A lucrat la Telegraful de Prahova și Alpha TV, a făcut parte și din echipa cotidianului Adevărul pentru ca, ulterior, să se axeze pe jurnalismul de televiziune, la Valea Prahovei TV și Ploiești TV. A scris, totodată, și pentru site-ul: promovamprahova.ro.
Pentru activitatea în presa locală și regională a fost nominalizata mai multor concursuri, gale, dar și premiată în anul 2014, în cadrul Galei MediaFEM, iar în 2018 la Gala Comunității Prahovene.
A ales Observatorulph.ro pentru că îi place să țină pasul cu vremurile, iar prezentul și viitorul jurnalistic sunt aici, în presa online.
De același autor

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg
salina_urbana_BUNA_desk_9833f.jpg
970.jpg