fbpx

carmen 1.jpg

De mai bine de trei decenii, le vorbește elevilor, dar și celor care-i citesc lucrările științifice, despre trecut. Iar de trei ani, își împarte orele de Istorie cu activitatea de manager, fiind directorul Colegiului Național „I.L. Caragiale“ din Ploiești, încercând să facă performanță pe ambele paliere. Iar în mare parte reușește. Dincolo de materia pe care o predă, Carmen Băjenaru este de părere că pagina cea mai frumoasă de istorie este cea scrisă de oamenii pe care-i întâlnim pe parcursul vieții și care ne formează pentru viitor.

Ploieșteancă get-beget, Carmen Băjenaru s-a îndreptat încă de la început către activitatea didactică. A știut din copilărie că acesta este drumul pe care vrea să-l urmeze, iar ceea ce i-a deschis curiozitatea către domeniul istoriei a fost o piesă de teatru “Mușatinii”.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Pe parcursul școlii a avut însă norocul să întâlnească o pleiadă de cadre didactice care să-i întărească dragostea pentru Istorie și să-i deschidă curiozitatea pentru o materie pe care unii o văd doar ca pe o înșiruire de ani, evenimente și personaje. Istoria înseamnă mult mai mult de atât, iar din perspectiva de profesor și-a dorit să demonteze acest clișeu.

„ În clasa a IV-a, când am avut o învățătoare deosebită, pe doamna Neculce, orele de istorie erau un regal și deja pasiunea se instalase. Profesoara mea de istorie din gimnaziu, Maria Dinulescu, a contribuit esențial la menținerea pasiunii pentru această materie. O iubeam pentru blândețea ei, pentru calmul cu care ne vorbea și pentru căldura din voce când vorbea despre construcțiile monumentale sau despre marile personalități din istorie. În facultate, evoluția mea a fost influențată de profesorii Zoe Petre, Radu Manolescu, Florentina Cazan, Mihai Maxim, Ioan Scurtu (profesorul îndrumător al lucrării mele de Gradul I), Anca Gheață, la Institutul de Studii Sud Est Europene, cu care am învățat să fac cercetare istorică și am avut primele publicații”, ne-a spus Carmen Băjenaru.


Un liceu cu tradiție în familie

Dacă de mică a știut că vrea să fie profesor de Istorie, pe când era în liceu și-n facultate știa că vrea să revină la Colegiul „I.L. Caragiale“ în postura de dascăl. Doar că socotelile nu au depins de ea. Absolventă cu media 9,58 a Facultății de Istorie-Filozofie din cadrul Universității București, Carmen Băjenaru s-a trezit cu o repartiție la Școala din Valea Doftanei, ceea ce a reprezentat, în primă fază, o mare deziluzie.

Însă a realizat în scurt timp că locul contează mai puțin, oamenii fiind cei care primează. Și a avut parte de copii extrem de iubitori și doritori de a afla cât mai multe.

„Din 1990 am ajuns cu postul în Ploiești, la Liceul I.L.Caragiale pe care îl absolvisem cu 6 ani înainte și în care îmi dorisem să mă reîntorc. În acest liceu a învățat mama, am studiat eu și a fost absolvit și de fiica mea, Andreea, și, la fel ca și azi, era unul dintre cele mai bune din țară. A fost prima școală în care am predat vreodată. Colegiul Caragiale face parte din sufletul meu, aici mă simt la fel de bine ca acasă, deci sunt o fericită pentru că fac ceea ce îmi place într-un loc pe care îl iubesc”, a completat profesorul.

Trio-ul decisiv al formării unui OM

Faptul că investește suflet în ceea ce face, că se adaptează cerințelor fiecărei generații, că învață în permanență i-a adus o multitudine de satisfacții. „Începând cu premiile luate de elevii mei la diverse concursuri de istorie, de cultură generală, la modul în care foarte mulți dintre ei au reușit în viață. De altfel, în fiecare zi am motive de bucurie și sentimentul de satisfacție când intru la ore și văd cum lucrează elevii mei, iar când intru în școală mi se umple inima de bucurie“, ne-a mai spus Carmen Băjenaru.


Toată această investiție îi aduce anual o serie de premii pe care le obține cu elevii săi la olimpiadele și concursurile școlare.

Avalanșa de critici aduse generației de azi este parată de cea care, dincolo de a fi profesor, este mamă. Comunicare este esențială, iar aceasta trebuie să fie și dincolo de porțile unităților de învățământ. „Adolescenții sunt la fel peste tot și întotdeauna. Diferă sfera lor de preocupare. Acum sunt multe lucruri care le pot distrage atenția de la preocupările școlare și care îi pot influența negativ. Este important să vorbim și despre trio-ul părinte-elev-profesor.

Relația părinte-profesor este destul de tensionată uneori pentru că nu toți părinții văd cadrele didactice ca parteneri în educarea copiilor lor. Au senzația că vor să le descopere vulnerabilitățile și asta îi deranjează. De foarte multe ori, acești părinți au mari probleme în familie sau în relația cu copiii lor.

Relația profesor-elev este, în cele mai multe cazuri, una normală, bazată pe respect reciproc și pe responsabilitate. Încercăm să îi învățăm pe elevii noștri cu rigoarea și responsabilizarea pentru a le fi mai ușor atunci când vor intra în mediul universitar și în viață”, a precizat Carmen Băjenaru.

O clasă dintr-o serie pleacă!

Din nefericire, nu putem vorbi despre învățământul românesc doar la superlativ. Una dintre marile carențe este cea a personalului specializat. Chiar dacă salariile au mai crescut, cei care se îndreaptă spre catedră fiind conștienți de ceea ce implică o astfel de activitate sunt din ce în ce mai puțini.


Carmen Băjenaru privește dincolo de învățământul liceal și o doare faptul că mulți dintre elevii foarte buni preferă să studieze în afară. Iar dacă atunci când pleacă, 80-90% dintre ei au convingerea să revină în țară după ce s-au supracalificat la universități de prestigiu, odată cu terminarea studiilor, procentul scade dramatic.

„De la noi, din colegiu, studiază în afară cam o clasă dintr-o serie. Sunt copii de top, dar care pleacă pentru că sunt nemulțumiți de ceea ce le oferă învățământul românesc. Iar aici am văzut chiar în cazul fiicei mele, Andreea, care a studiat un semestru la Amsterdam cu o bursă Erasmus, iar când a revenit în țară nu s-a mai regăsit. Acum este în ultimul an la ASE, dar este hotărâtă să facă masteratul în afara țării“, a completat cadrul didactic.


Ce au în comun Istoria și spălatul vaselor?

Dincolo de activitatea de la catedră, Carmen Băjenaru este președintele Societății de Științe Istorice, este autorul și coautorul mai multor articole și cărți de profil. Ultima dintre ele „Istoricul monarhiei constituţionale şi ereditare din România 1866-1947“, la care a lucrat împreună cu dr. Constantin Dobrescu, a fost lansată chiar de Ziua Culturii (15 ianuarie). Lucrarea poate fi studiată la Biblioteca Județeană „N. Iorga“ din Ploiești.


Se relaxează gătind și grădinărind și urăște să spele vasele. Paradoxal, însă, atunci când se luptă cu farfuriile și cratițele murdare îi vin în minte tot felul de idei și soluții la multe probleme care o frământă.

Motto: „Merită să investești în oameni, iar în viață primești ceea ce oferi. Nu poți să dai puțin și să ai pretenția să primești mult pentru că nu se poate“.

FOTO: susa Facebook Carmen Băjenaru

carmen si copiii.jpg

carmen 1.jpg

carmen bajenaru.JPG

carmen si andreea.jpg

lansare carte.jpg

Informeaza-te inainte de a cumpara o casa

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

Comentează cu profilul tău de Facebook

Liliana Maxim Minculescu
redactor
Mai multe despre autor și articolele sale

sc_vasile1_83d7d.jpg
banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg