”Unul dintre cele mai mari incineratoare de deșeuri ecologice din România se află în Prahova! Acesta funcționează într-una din halele Parcului Industrial Brazi și este proprietatea Eco Burn, companie specializată în servicii ecologice de incinerare care a intrat pe piața românească în 2008. Instalația, care transformă deșeurile periculoase în apă și cenușă este conformă standardelor europene (…)”, ne spune voice-overul entuziast al unei știri publicitare difuzată de Valea Prahovei TV pe 31 ianuarie 2011. Știrea triumfalistă continuă cu prezentarea informației: ”este o investiție a societății comerciale Urban ICIM”.
În această știre publicitară beneficiarul strecoară o informație falsă: conform Registrului Comerțului nu există înmatriculată în România nicio companie cu denumirea Urban – ICIM.
Fiind o știre publicitară, ne este greu să credem că beneficiarul ei nu ar fi sesizat că e o greșeală. Deducem, deci, că această asociere Eco Burn – Urban ICIM este una pe care beneficiarul publicității și-a dorit-o a fi transmisă marelui public.
Schimbăm anul, locația și contextul. Duminică, 11 noiembrie 2018, pe strada Mimiului din Ploiești, un fel de ”no man”s land” al orașului, în care nici poliția nu intră fără escortă, se declanșează unul dintre cele mai mari incendii pe care le-a înregistrat orașul pe teritoriul din anii ”80, anii exploziilor de pe platforma Teleajen. Imediat după ce norul de fum îi bagă în sperieți pe ploieșteni, avem și prima reacție oficială.
Ea vine din partea ISU Prahova, este făcută la foarte scurt timp după ce pompierii ajung la fața locului și constată proporțiile dezastrului. În linii mari, sună cam așa: ”ard aproximativ 5.000 de tone de deșeuri, nu știm de care, dar sunt periculoase, rugăm populația să stea în case și să evite deplasările în aer liber”. După care ABSOLUT TOATE AUTORITĂȚILE intră în silențio stampa, până astăzi, după ce am publicat articolul Incendiile majore din Ploiești par a fi operațiune coordonată de distrugere a unor deșeuri toxice. Autoritățile sunt complice.
Până seara mai este luată o singura măsură: interzicerea accesului ziariștilor în apropierea zonei cu incendiul. Dealtfel, singurele imagini luate cu tipul de materiale care ardeau sunt cele luate de ziariștii care au ajuns primii la fața locului și cu care cei de la Poliția Locală sau ISU nu au avut nicio problemă.
Contactați de către reporteri, niciunul dintre șefii deconcentratelor cum ar fi Garda Mediu, Agenția pentru Protecția Mediului sau ISU nu au oferit vreo poziție oficială.
A doua zi, luni, a avut loc o ședință a primarului Ploieștiului cu șefii acestor instituții, în timp ce focul ardea de aproape 20 de ore. Nimeni nu a putut să spună ce arde, nimeni nu a putut să facă o estimare a timpului în care va fi stins incendiul, nimeni nu a putut să spună CE ARDE.
Toți au oferit o singură informație și aia falsă: depozitul ilegal aparține firmei Urban ICIM. Care firmă, așa cum am spus mai sus, NU EXISTĂ la Registrul Comerțului.
Dacă mai sus vorbeam despre o eroare strecurată într-un material publicitar, acum trebuie să recunoașteți că este cel puțin ciudat ca șefi ai poliției naționale, poliției locale, ISU, Garda de Mediu, Agenția pentru Protecția Mediului etc să nu știe cine este proprietarul terenului pe care se află depozitul ilegal de deșeuri periculoase.
Singurul oficial care a clarificat situația proprietății a fost primarul Adrian Dobre. Abia marți, la 48 de ore de la declanșarea incendiului, acesta avea să comunice oficial, în timpul unei conferințe de presă, că proprietar al terenului este firma ICIM SA.
Subliniem: niciun alt oficial sau instituție nu au scos ulterior vreun sunet pe marginea proprietarului, cantității sau tipului de deșeuri care ard. Toxicitatea fumului și pulberilor emise în cantități fără precedent în aerul orașului și impactul lor asupra sănătății populație nu a fost nicio clipă subiect de comunicare publică. Niciodată.
De ce am început cu sublinierea acestor jumătăți de informații adevărate împletite cu jumătăți de informații false propagate și întreținute în spațiul public în ultimii ani?
Pentru că noi considerăm că este relevantă pentru modul în care a fost și este gestionat în județul Prahova fenomenul anihilării deșeurilor periculoase: ele dispar printr-o ceață compusă din informații false combinate cu informații corecte, ambele generate de lipsa de acțiune și interes a reprezentanților statului.
Dacă funcționarii statului plătiți regește în zilele astea ar fi mimat măcar un minim interes în a-și face treaba, noi, ploieștenii și locuitorii zonelor limitrofe ale orașului n-am fi fost în ultimii ani ținte nevinovate dar sigure ale poluării aerului și solului cu unele dintre cele mai toxice deșeuri pe care le produce specia umană.
Aflăm, așadar, că pompierii se chinuie de trei zile fără oprire să stingă arderea unor deșeuri toxice, la o distanță de nici 3 kilometri de centrul Ploieștiului, pe terenul firmei ICIM, membră a grupului Urban, grup din care face parte și Eco Burn, firma administrator al ”unuia dintre cele mai mari incineratoare ecologice din România”.
perațiunea de stingere este plătită, evident, din bugetul public. Inutil să vă spunem că, cel puțin oficial, public, nicio autoritate a statului român aflată în coordonarea prefecturii Prahova nu a făcut această mențiune.
Spre disperarea acestor autorități complice, noi am avut curiozitatea să vedem dacă cineva s-a interesat despre ce se întâmplă zilele acestea la Eco Burn.
Am aflat că de duminică până azi nicio autoritate a statului nu a avut curiozitatea să treacă, fie și în vizită, pe la ”cel mai mare incinerator”. Nimeni.
Este foarte probabil ca, dacă ar fi trecut, să constate că acolo se produce un prăpăd mai mare decât pe Mimiului 2, locație pe care stau acum ațintite toate privirile. Priviți filmul realizat pe 05.07.2018 în incinta incineratorului Eco Burn și formați-vă propria opinie.
Precizând că am încercat în mai multe rânduri să stăm de vorbă cu reprezentanți ai grupului Urban pentru a obține puncte de vedere și clarificări, subliniem că ele sunt doar o parte a unui volum mai mare de imagini ale adevăratului dezastru de mediu pe care această companie l-a produs în intervalul 2015 – 2018.
Cum ți se pare subiectul?
