În urmă cu trei luni publicam materialul pe care o să-l citiți mai jos. Este foarte posibil ca procurorii DNA să verifice faptele expuse atunci de angajați ai Vămii Ploiești exasperați de modul în care decurge activitatea în instituție.
Cum se fură mii de miliarde? Simplu ! Angajații Vămii Prahova rup tăcere
Undeva, într-o cameră a unei firme sunt depozitați mai mulți saci de plastic burdușiți cu documente fiscale sau vamale cu regim special. Este o parte a arhivei Vămii Prahova. Cheia stă bineînțeles la angajatul firmei care permite accesul vameșilor doar în urma unor telefoane sau sms-uri prealabile. Cel puțin până la data realizării acestor interviuri (15 septembrie), nu existau opise ale documentelor depozitate în saci, nu exista nici cea mai vagă idee asupra a ceea ce mai conține “arhiva” insituției. Cealaltă parte a arhivei, probabil și cea mai importantă, o constituie declarațiile vamale referitoare la accize. Ele stau bine mersi împrăștiate pe birourile vameșilor, pe sub birouri, pe jos. Consecința: în ultimii ani în Prahova au înflorit antrepozite fiscale care doar într-un an au produs prejudicii de minimum 5 milioane de euro bugetului statului. Despre toate acestea, dar și despre alte moduri în care statul este prejudiciat cu mii de miliarde de lei vechi anual, în interviul care urmează.
Cheie universală, calculatoarele vameșilor la cheremul oricui
Rep.: Spuneaţi că întreg sediul are cheie comună, universală, cu care pot fi accesate toate birourile, şi la Vamă şi la comisionarii vamali, această cheie fiind deţinută de un reprezentant al societăţii Wim Bosman?
ANGAJAT: Exact. Ei aveau 2 chei cu care deschideau orice birou. Cunoşteau parolele de la calculatoarele Vamii, şi puteau să umble în calculatoarele Vămii. În momentul în care intram dimineaţa în birouri îi găseam pe comisionarii de la Bosman lucrând pe calculatoarele noastre, pe parolele noastre.
Rep.: Pe calculatoarele Vămii?
ANGAJAT: Da. Pe parolele de acces în sistem ale angajaţilor Vămii. Acolo se putea întâmpla orice. Vă daţi seama ca o singură cifră daca ar fi fost eliminată dintr-un document, dacă în loc de 20.000 ar fi trecut 2.000, ar fi schimbat încadrarea respectivelor produse.
Arhiva statului pe mâna privatului
ANGAJAT: Din punctul meu de vedere cea mai gravă situaţie este aceea a arhivei instituţiei. Cum cheia stă la reprezentantul Wim Bosman, oricine putea să facă un act, să i-a ce-i trebuie şi “la revedere”, actul ăla era pierdut. Nu mi-a venit să cred. De exemplu, la Finanţe, când directorul cere un document, este foarte greu să aiba acces la ele. Sunt proceduri, semnează pentru ele.
Rep.: La Vamă nu e la fel?
ANGAJAT: Nu. Nu se poate avea vreo evidenţă. Arhiva nu este îndosariată. Nici declaraţiile vamale, nimic… Arhiva Vămii stă într-o cameră improprie pusă la dispoziţie de Wim Bosman la care doar unul dintre angajaţii firmei are cheia. Dacă vroiam să avem acces la documentele aflate în saci de plastic, fără nici o evidente, trebuia să-l sunăm sau să-i dăm un sms să vină cu cheia.
Documentele Vămii sunt lăsate de izbeliște
ANGAJAT: În 2008 un coleg de-al meu, pe lângă mai multe atribuţii, a primit şi arhivarea. I s-a dat un ordin de serviciu prin care, Ordinul 17 mi se pare, prin care i s-a impus să se ocupe şi de arhivă. Uitaţi ce spune în nota explicativă: că din ordin de serviciu s-a pus la dispoziţie, că el nu a putut să arhiveze absolut nimic şi nu a primit toate procesele verbale de predare primire a arhivei în camera pusă la dispoziţie de Bosman şi alte chestii din astea. Cât despre starea documentelor din vamă, a declarațiilor vamale… nu există nici o evidenţă a lor.
Rep.: Au fost făcute demersuri în sensul remedierii acestor probleme?
ANGAJAT: Cel puţin 2, 3, 4 adrese, cred că la interval de 2-3 săptămâni fiecare, adrese în care era solicitată arhivarea fizică şi electronică a documentelor. Au fost sunați cei de la București și li s-a zis “trimiteţi pe cineva care se pricepe la arhivare ca să vă poată explica tragedia care este aici în ceea ce priveşte documentele, arhivarea documentelor”. Bineînţeles, ca nimeni nu a venit. Singura “vizită” a unui şef de la regională a fost anul trecut când a venit directorul adjunct Dragos Mihai să rezolve cu spaţiul. Tocmai apăruse problema chiriei. A venit, a măsurat personal spaţiul folosit de Vamă şi a plecat fără să mai stea de vorbă cu cineva. Ne-am mirat când am văzut că un director adjunct a venit să măsoare personal cu ruleta sediu Vămii însă explicaţia am primit-o atunci când am auzit de contractul de înciriere. A venit la câteva zile după ce au fost înștiințați de ofertele agenţilor economici de care v-am spus şi s-au grăbit să încheie acest contract de închiriere.
Acciza aruncată pe și sub birouri
Rep.: Când vorbim de accize, vorbim de faptul ca Vama Prahova este unul dintre cei mai mari colectori de accize la nivel naţional. Nu există în acest moment nici un fel de document îndosariat în arhivă?
ANGAJAT: Nu. Dacă intraţi în Vamă, o să călcaţi la propriu pe declaraţiile vamale referitoare la accize. Pentru că nu a fost rezolvată problema arhivării lor, ele stau pe birourile vameşilor şi pe unde le mai depoziteză aceştia. Ce să vă spunem… sunt pe jos, nu există spaţii pentru arhivarea şi depozitarea lor. Când le-au fost trimise ofertele pentru sediu li s-a spus celor de la București: “veniţi, vedeţi, alegeţi, dar faceţi ceva, nu se poate trăi, e un haos total”.
Cum înfloresc antrepozitele fiscale sub preșul de accize
Rep.: Prahova are o particularitate: este judeţul în care funcţionează probabil cele mai multe antrepozite fiscale de produse petroliere.
ANGAJAT: Da, probabil în Constanţa mai funcţionează atât de multe pentru că acolo este portul.
Rep.: Câte astfel de antrepozite sunt în acest moment în Prahova.
ANGAJAT: 9.
Rep.: Cum funcţionează practic un astfel de antrepozit?
ANGAJAT: În principiu, ca să obţină o autorizaţie de antrepozit fiscal, firmele interesate trebuiau să declare la comisia de autorizări din cadrul ANV, acum trecută în subordinea Ministerului Finanţelor, că deţin instalaţiile care să le permită producerea păcurii. Comisia ar fi trebuit să verifice în teren dacă declaraţiile corespund realităţii şi dacă respectivele firme deţin licenţe sau “reţete” pentru producerea respectivelor mărfuri. În baza acestor confruntări, firmele primeau autorizaţia de antrepozit fiscal.
Cum fentează antrepozitele bugetul de stat prin reinventarea chimiei
Rep.: Pare a fi o procedură simplă.
ANGAJAT: Da. Însă aici este buba. Am constat că ei (antrepozitele din Prahova) vin în Vamă cu nişte produse care ar fi trebuit să fie purtătoare de accize cum ar fi benzină superioară sau motorină Euro5. Ei bine, ei vin la Vamă şi declară nişte reţete pentru păcură. În baza declaraţiei şi reţetelor autorizate de ANV până recent, firmele achiziţionează “precursorii” pentru producerea păcurii în instalaţii prorpii, precursori care, de regulă, sunt benzină superioară sau motorină Euro5. Consecinţa: Vama nu mai calculează accizele aferente celor două produse superioare folosite la producerea păcurii, produs inferior energetic şi accizat cu mult mai puţin. Concret diferenţa de acciză este de vreo 300 de euro pe tonă între benzină sau motorină şi produsul finit – păcura – rezultat în urma procesului de fabricaţie din antrepozite. Păcura se taxează cu 15 euro pe tonă iar benzina cu în jur de 350 de euro pe tonă. Ideea este următoarea: eu, dacă cumpăr benzină şi vreau să o folosesc la reţeta pe care o am pentru producerea păcurii, din start economisesc vreo minim 300 de euro pe tonă.
Rep.: Vă mai întreb odată: câte antrepozite din astea sunt în Prahova?
ANGAJAT: Vă repet, 9….
Rep.: Şi toate 9 produc păcură?
ANGAJAT: Da, da…
Rep.: Nu uleiuri, nu alte produse?
ANGAJAT: Nu. Şi dacă o să meargă cineva să solicite la Vamă autorizaţiile lor o să vedeţi că până anul trecut inclusive au fost autorizaţi toţi numai pe păcură. Abia după ce în urma unui scandal monstru cu una dintre firme – Nac Industrii – care achiziţiona sute de tone de benzină sau motorină de la Petrobrazi, s-a decis la sfârşitul anului trecut ca benzina şi motorina Euro5 să fie accizate ca atare, toată lumea s-a autorizat pe benzină, motorină şi benzen.
Cum s-a furat statul ziua în amiaza mare. Odată
Rep.: Adică au schimbat reţetele şi acum, în loc de păcură, produc benzen sau benzină?
ANGAJAT: Da. Corect. Dar după ce au văzut că Vama Prahova nu mai vizează documentele. Oricum, au găsit imediat soluţia: şi-au completat autorizaţiile.
Rep.: Să înţeleg că până când s-a luat decizia de a-i acciza corespunzător funcţionau ilegal?
ANGAJAT: Da. Dovadă că nu au comentat şi şi-au scos imediat alt tip de autorizaţii care să le permită folosirea în procesul de producţie a celor doi combustibili superiori. Era prea de tot să faci păcură din benzină superioară şi motorină Euro5.
Rep.: Aveţi o estimare anuală a sumelor care au fost eludate în acest fel de la plata obligaţiilor către stat?
ANGAJAT: Anul trecut, cu aproximaţie, 5 din cele 9 antrepozite au reuşit să nu plătească la bugetul de stat aproximatv 5 milioane de euro doar la diferenţa de acciză.
Cum a fost furat statul ziua în amiaza mare. De două ori
Rep.: Ajungem la o altă situaţie interesantă descoperită tot la Prahova: zahăr importat din Turcia şi transformat în sare la intrarea în ţară…
ANGAJAT: Da. Este vorba de 5.000 de tone, echivalentul a 250 de camioane, în doar şase luni.
Rep.: Prin ce miracol la Ploieşti zahărul se transforma în sare?
ANGAJAT: Simplu. Două firme cu sediul în Ploieşti – Ismety şi Marmarak – importau din Turcia zahăr. Aşa figura şi în documentele de însoţire a mărfii din Turcia până în România. La Ploieşti, printr-o “greşeală de traducere” a comisionarului vamal, conţinutul celor 250 de camioane era transformat în… sare.
Rep.: Bun. Şi care este problema?
ANGAJAT: Un prejudiciu de cel puţin 200 de miliarde de lei vechi doar din diferenţa de încadrare la plata taxei pentru agricultură. Cei de la Bucureşti au întocmit raport de inspecţie fiscală în urma sesizării noastre. În opinia noastră, raportul nu este complet pentru că datele nu sunt cele reale. Ei au calculat numai diferenţa de taxă agricolă însă mai sunt prejudicii produse de diferenţa de încadrare, de TVA şi de alte taxe care nu au fost calculate.
Cum este posibil de fiecare dată?
Rep.: Cum este posibil să se întâmple un astfel de lucru într-o Vamă?
ANGAJAT: Cel mai simplu răspuns este lipsa oamenilor. La Prahova, la “documentar” – probabil cel mai important serviciu al Vămii – era o singură persoană care se ocupă de aceste documente. Este unul dintre primele lucruri pe care le-am sesizat la Bucureşti: nu se poate ca o singură persoană să întocmească documentele emise de o instituţie cu un volum atât de mare de lucru cum e Vama Prahova. Exista o singură persoană care avea semnatură la documentar şi o singură parolă.
Rep.: Adică gira cu semnatura legalitatea tuturor operaţiunilor din Vamă?
ANGAJAT: Da. Angelescu Daniela care a venit de la Câmpina. Nimeni altcineva nu avea voie să facă documentaţia.
Rep.: Acesta este motivul pentru care nu a observat nimeni importurile masive de sare?
ANGAJAT: Era destul de greu. Şmecheria se făcea la traducere, numai în documente. Cei de la Wim Bosman care făceau traducerea “conform cu originalul” aveau scăparea asta care era destul de greu de depistat fără un control fizic.
Rep.: Asta vroiam să vă întreb, cine făcea traducerea?
ANGAJAT: După cum v-am spus, declarantul vamal. În cazul acesta era Wim Bosman, împuternicit al societăţii respective. Mai precis cel care deţinea şi cheia universală de la Vama Prahova şi cheia camerei în care e arhiva.
Cum este furat statul. A treia oară
Rep.: Îmi mai spuneaţi înainte de începerea interviului despre un caz interesant cu dispariţia câtorva sute de mii de litri de alcool care s-r fi produs la Vama Dâmboviţa în 2007…
ANGAJAT: Da. Este un caz aproape incredibil.
Rep.: Ce s-a întâmplat?
ANGAJAT: În 2007 un antrepozit fiscal pentru alcool din Târgovişte, Sabina, a achiziţionat o cantitate impresionantă de alcool – aproape 400.000 de litri. La scurt timp, în luna aprilie, Vama a fost notificată că întreaga cantitate de alcool s-a pierdut din cauza unor probleme neimputabile cumpărătorului. Conform declaraţiilor şi constatărilor celor de la Vama Dâmboviţa, aproape 200.000 de litri s-ar fi evaporat din cauza căldurii – imaginaţi-vă ce caniculă era în luna aprilie – şi restul tot de vreo 200.000 litri s-ar fi scurs prin fisurile cazanelor de depozitare. Asta în condiţiile în care una dintre cerinţele obligatorii pentru autorizarea unui antrepozit este aceea a dotării cu camere video care să acopere 24 din 24 de ore întreaga suprafaţă a acestuia şi toate instalaţiile.
Rep.: Bun. Au venit cei de la firmă la Vama Dâmbovița şi au spus că li s-au întâmplat cele două accidente. Ce au făcut vameşii de acolo?
ANGAJAT: Le-au luat de bune. Nu au făcut nici un control, nimic. Pur şi simplu firma a scăpat de plata taxelor şi accizelor datorate pentru cei 400.000 de litri de alcool, adică vreo 500 de miliarde de lei vechi.
O precizare importantă: data ultimului interviu este 15 septembrie 2010, deci vă recomandăm să considerați situațiile descrise ca fiind valabile până la acea dată.
