De Ziua Internațională a Vârstnicilor, polițiștii, jandarmii și pompierii prahoveni au adus un omagiu unuia dintre dascălii emblematici ai județului. Învățătorul Victor Dumitru, care și-a câștigat în timp renumele „Domnul Trandafir” de la Seciu, a fost sărbătorit pentru cei 50 de ani dedicați educației și formării a zeci de generații de elevi.
Acesta și-a dedicat timp de jumătate de secol din viața sa educației și formării a zeci de generații de elevi din comuna Seciu.
„Ne-a întâmpinat la casa sa din Boldești cu vioara în mână, zâmbet cald și o energie molipsitoare, semn al pasiunii și al sufletului frumos pe care le-a pus, de-a lungul timpului, în slujba comunității.
Gestul nostru de apreciere a fost primit cu recunoștință, iar întâlnirea s-a transformat într-un moment de „răsfoire“ cu haz și nostalgie, pe alocuri, a amintirilor de la catedră.
Victor Dumitru este întruchiparea „Domnului Trandafir“ al vremurilor moderne. A format zeci de generații, a deschis ușa cunoașterii pentru sute de copii din mediu rural, unii dintre ei fiind în prezent oameni cu o carieră de succes.
Dincolo de citit și socotit, dascălul i-a îmbrăcat și încălțat pe copiii înfrigurați și murdari, i-a hrănit pe cei flămânzi și i-a ghidat pe cei care păreau fără potențial intelectual să-și descopere și să-și dezvolte abilitățile”, precizează reprezentanții MAI
Victor Dumitru a transformat școala într-un loc al omeniei, pe copii i-a tratat în mod egal și n-a lăsat vreodată ca Sărbătorile să treacă fără ca elevii lui să-l aibă aproape pe Moș Crăciun.
I-a avut avut „complici” ani buni pe elevii și cadrele didactice de la Școala de Pompieri de Subofițeri „Pavel Zăgănescu“ din Boldești care îi răsplăteau pe cei mici cu dulciuri, haine, rechizite.
„Era cel mai așteptat moment. Începeam pregătirile din octombrie. Totul era un spectacol răsplătit cu aplauze și cadouri. O adevărată bucurie!“, își amintește învățătorul. Dintre elevii săi, câțiva au îmbrăcat haina militară.
„Conștient că mare parte dintre copii aveau să rămână în mediul rural, Victor Dumitru a folosit, de-a lungul anilor, o bucată de pământ de lângă școală unde, în fiecare primăvară, a pus sămânță sau răsaduri de ceapă, roșii, cartofi, porumb etc., astfel încât să fie sigur că cei mici văd practic ce vor avea de făcut peste ani pentru a-și asigura hrana de zi cu zi.
Cât a fost dascăl, n-a lăsat niciun elev corijent sau repetent. Și când a fost în impas cu un copil pe care, cu toate eforturile, nu reușea să-l salte la media 5, s-a gândit la șocul psihologic pe care acel elev l-ar fi avut dacă s-ar fi trezit într-un alt colectiv și cu stigmatul de „repetent“.
A considerat că îi mai poate acorda o șansă… A lucrat cu toți, într-o clasă în care a predat simultan, le-a explicat fiecare greșeală făcută și le-a verificat tuturor temele” au mai precizat aceștia.
„Elevul te simte de mic. Dacă ești părtinitor cu cineva, toată viața te ține minte, așa că este bine să cauți să fii pentru toți la fel. Dacă ești OM… Toți elevii mi-au rămas la suflet pentru că un copil este minunea lui Dumnezeu“, a completat Victor Dumitru
Câțiva ani i-a fost parteneră de drum fiica sa, care l-a avut ca învățător în clasele primare.
Pe parcursul anilor, a avut de-a face cu copii săraci fie din cauza situației părinților care nu reușeau să răzbească, fie victime ale unor adulți pentru care munca și interesul față de carte n-au fost niciodată o prioritate.
N-a putut lupta să stârpească răul din rădăcină, să-i remodeleze pe cei mari, însă în cazul elevilor săi s-a zbătut cât a putut ca ei să aibă altă șansă. Pentru unii a mers și-n instanță ca să le obțină certificate de naștere.
I-a descoperit când făcea recensământul pentru înscrierile la școală și a făcut tot posibilul ca ei să nu rămână fără identitate și fără dreptul la învățătură.
Putea să plece de la Seciu de multă vreme și de multe ori, putea să se pensioneze mai devreme, dar la școala din satul de pe dealurile prahovene a simțit un mediu curat, cu copii simpli, sinceri și cu respectul cuvenit cadrului didactic.
