O profesoară din Spania a predat timp de 3 ani într-o școală din România, iar experiența, spune aceasta, a șocat-o. Cadrul didactic povestește că ceea ce a văzut și a trăit în țara noastră a făcut-o să aprecieze cu adevărat ceea ce are în Spania.
Carmen are 29 de ani și timp de 3 ani a predat limba spaniolă într-un liceu bilingv din România. În cadrul unui podcast, femeia a povestit câteva dintre momentele care au marcat-o, concluzionând că din această cauză România ocupă mereu ultimele locuri la testele PISA.
„Nivelul de exigență în România este extrem de scăzut. Cred că au fost iarăși pe ultimul loc în raportul PISA. E o lume complet diferită. Aici (în România – n.red.) am învățat să apreciez mult mai mult ceea ce aveam în Spania”, a declarat profesoara, citată de observatornews.ro.
Citește și: Cum arată viața la o școală din Prahova, unde se învață „la grămadă”
Profesoara a vorbit și despre sistemul prin care sunt notați elevii din școlile românești.
„Notele sunt 8, 9 și 10. Dacă le dai un șapte, elevii se vor simți de parcă le-ai fi dat un doi, iar apoi părinții te vor căuta pentru a discuta cu tine. Odată, o mamă mi-a scris la 23:30, întrebând de ce fiica ei a primit nota 7”, a mai completat dascălul.
Același profesor a mai adăugat faptul că în școlile din România există o toleranță ridicată față de indisciplină, lucru care a șocat-o pe Carmen. Aceasta a mai ținut să sublinieze faptul că aici, în România, a fost numită „comunistă” de către elevi doar pentru că le-a cerut să învețe la materia ei și le-a spus că trebuie să arate respect profesorului.
„În România poți să stai cu telefonul în clasă și nu se întâmplă nimic. Poți să dormi în clasă și tot nu se întâmplă nimic. Un astfel de comportament este complet de neconceput în Spania. O elevă a venit la catedră și mi-a spus că trebuie să coboare pentru că livratorul i-a adus mâncarea. S-a întors cu meniul KFC și a mâncat în clasă. Elevii intră și ies de la ore când vor”, a mai precizat aceasta.
Lipsa celor șapte ani de acasă se resimte dramatic în școli, confirmând faptul că educația primită în familie este fundamentul oricărui sistem de învățământ.
Fără această bază, școala nu poate face minuni.
si totusi sunt profesori care nu intampina astfel de probleme la clasa.
Sa ne intrebam oare de ce?
Oare pt ca profesorul inspira respect?
Oare sa fie pt ca preda in asa fel incat elevii sa fie interesati de materie si sa invete de placere?
Sau oare pt ca abordarea lor din prima zi a fost de ordine si disciplina, nu sa fie „prieteni„ cu elevii?
Sa fie oare ca asteptarile ei sa fie prea mari de la niste copii care stiu sa intoarca ce li se da si sa nu asculte orbeste?
Sunt intradevar profesori care merita sa fie numiti asa si care se dedica la ora lor, aceeasi clasa care la alti profesori nu fac nimic pt ei si se intreaba de ce sunt asa indiferenti de materia si prezenta lor in clasa.
Doar sa ai titlul de „profesor„ nu e suficient pt o generatie care nu mai tolereaza abuzul de la catedra.
Mai multi profesori ai UPG ale caror interviuri au fost luate si de Obs PH au rezumat extrem de bine situatia – Au nevoie de un profesor care să fie și partener de drum, nu doar evaluator; profesorul nu mai poate fi ”cel care știe tot”, trebuie să fie mentor și de multe ori să ofere sprijin emoțional ; A fi profesor înseamnă și să înțelegi cine este cel din fața ta, să fii prezent emoțional, să modelezi prin exemplu, să creezi sens, să cultivi speranță.
Tara sa … in sensul comportamentului pe care il au acesti tineri care se cred smecheri ,uitați-vă pe rețele sa vedeți cum recita pe de rost versuri de manele dar daca ii pui sa recite o strofa dintr-o poezie nu stiu,si exemple sunt multe.
Nici nu știu ce este o poezie (nu e valabil pentru toți copii). Nu fac diferența între nuvelă și roman și exemplele pot continua …
Respect..Adevarul umbla cu capul spart si e, de cele mai multe ori, pe la mijloc…azi, 15.01.2026, orele 17.20..microbuz DST Ploiesti-Urlati…un tanar(nu mai mult de 16-17 ani) mi-a cedat locul, dupa plecarea auto(ora 17.20)…in 10 minute, a gasit loc prin coborarea unor persoane pe traseu…a coborat odata cu mine, in Urlati, unde aveam o „treaba personala”…prima data(dupa ’89) cand m-am gandit ca am imbatranit(la propriu), ca sunt deja batran, ca varsta…multumesc acelui tanar, multumesc si parintilor si dascalilor lui…NU TOTI TINERII NOSTRII merita judecati dupa radio-santul altora, de-ai locului(cum se zice)la ceas de seara si cu aghiasma in bot de atata stat pe scaun la carciuma, pe ajutoare sociale lunare…atat timp cat monosprancenatul le-a taiat bursele…Multumesc, tinere domn pentru gestul tau fata de mine, sanatate maxima si noroc in viata iti doresc…depinde cum actionezi cu ei, daca nu le place, va veni automat si reactiunea, ca la fizica…eu am luat linii la palma si am fost tras de perciuni in anii de liceu mai mult decat meritam…respectul aduce respect…altfel, cu ce ne deosebim fata de primate?