Ordonanța 5/2011 este actul normativ care reglementează condițiile în care se impune obligativitatea echipării autovehiculelor cu anvelope de iarnă. Deși este de 12 ani în vigoare, pentru mulți șoferi ”experimentați” pare să fie neclară. Interpretările au dus la ”legende” care pentru unii țin loc de cadru legal. De asemenea, precizările sunt anual necesare, mai ales că apar generații noi de conducători auto. Nu întotdeauna absolvirea unei școli de șoferi și trecerea cu succes a examenului auto reprezintă garanții că au înțeles ce prevede legislația.
Necunoașterea legislației sau interpretarea ei în mod eronat ne poate aduce sancțiuni deloc de neglijat, acestea devenind semnificative dacă suntem implicați în evenimente rutiere.
1. Când devine obligatorie echiparea mașinilor cu ceea ce numim ”cauciucuri de iarnă.
Potrivit Ordonanței 5/2011, proprietarii autovehicule sunt obligați să aibă mașinile echipate cu anvelope de iarnă atunci când circulă pe drumuri publice acoperite cu zăpadă sau gheață.
Așadar, mitul unei date calendaristice de la care echiparea devine obligatorie nu stă în picioare. Atât timp cât pe carosabil nu este zăpadă sau gheață, nimeni nu vă poate sancționa dacă circulați cu anvelope de vară.
Trebuie să luați în calcul că, în sezonul rece, porțiunile de drum uscat pot alterna cu cele cu gheață, așa că nu este cazul să vă asumați riscuri.
Dacă vorbim despre aderență în condiții de asfalt uscat, dar și de temperaturi scăzute, trebuie să știți că este necesar ca anvelopele de iarnă să se monteze atunci când temperaturile scad sub 6 sau 7 grade Celsius. Explicația este dată de producători, care precizează că o anvelopă de iarnă are mai mult cauciuc natural și dioxid de siliciu în compoziție, ceea ce face ca ea să nu se întărească la frig. Asta înseamnă că va rămâne flexibila și va avea aderență mai bună decât o anvelopă de vară, care are alte proprietăți.