Laborex este una dintre acele firme despre care publicul larg aude rar, deși produsele, serviciile și expertiza acestei companii se află în spatele unor domenii esențiale: laboratoare industriale, instalații termice, fluide tehnice, lubrifianți, antigeluri, soluții de curățare și mentenanță. Povestea companiei începe în Ploieștiul industrial al anilor ’90, cu un inginer chimist format în școala dură a rafinăriilor, și continuă, trei decenii mai târziu, cu o companie de familie care produce, cercetează, distribuie și încearcă să concureze tehnic cu nume europene.
Din articol
În 1994, când România încă își căuta noul drum economic după căderea comunismului, Anca Zvirid a înființat Laborex. Nu dintr-un calcul rece de piață, nu după un plan de business scris într-un birou de consultanță, ci dintr-o nevoie foarte concretă: laboratoarele industriale aveau nevoie de reactivi, sticlărie, aparatură și consumabile, iar vechiul sistem centralizat de aprovizionare se destrămase.
Astăzi, după 32 de ani de activitate, Laborex este o companie cu peste 38 de milioane de lei cifră de afaceri, peste 5 milioane de lei profit și peste 60 de angajați, conform datelor financiare raportate pentru anul 2025. Dar dincolo de cifre, povestea Laborex este povestea unei familii care a transformat chimia aplicată într-o afacere construită pas cu pas, fără politică, fără scurtături și fără tentația de a intra într-o simplă luptă a prețurilor.
De la Rafinăria Astra la prima lecție de antreprenoriat
Înainte de Laborex, a fost Rafinăria Astra. Pentru Anca Zvirid, chimia nu a fost o întâmplare. A făcut liceul la „Mihai Viteazul” din Ploiești, la specializarea chimie, într-o perioadă în care, după cum povestește, „se făcea carte”. A făcut practică la institutul de cercetare, a participat la olimpiade și a mers mai departe pe drumul firesc pentru un tânăr atras de industria petrolului: Facultatea de Chimizarea Petrolului.
A ajuns apoi la Rafinăria Astra, una dintre marile școli tehnice ale Ploieștiului industrial. Între 1987 și 1990 a lucrat în zona de control al calității produselor pentru export, într-un sistem în care inspectorul nu verifica doar hârtii, ci urmărea fluxul de fabricație, parametrii produselor, tehnologia și cauzele abaterilor. Era o muncă de teren, de laborator și de responsabilitate profesională.
„Îmi plăcea partea asta”, povestește Anca Zvirid, pentru că nu era doar control, ci era și o profundă înțelegere a procesului.
Un produs nu era doar o etichetă sau un lot, ci rezultatul unei tehnologii care trebuia urmărită, corectată, îmbunătățită.
După 1990, lumea în care se formase profesional s-a schimbat brutal. Mecanismele vechi de control au dispărut, structurile industriale au început să se reașeze, iar oamenii tehnici au fost puși în situația de a-și găsi singuri drumul. Anca Zvirid a încercat atunci prima experiență antreprenorială, alături de câțiva colegi, printr-o firmă numită Astra Prahoveană. Experiența a durat doar câteva luni, dar i-a „predat” o lecție pe care avea să o țină minte toată viața: dacă vrei să construiești ceva pe termen lung, trebuie să știi foarte clar cu cine pornești la drum.
A revenit la Rafinăria Astra, unde a ajuns șef de laborator în urma unui concurs. Era o zonă în care femeile erau numeroase, ambițiile erau mari, iar responsabilitatea tehnică era uriașă. Laboratorul Rafinăriei Astra avea, potrivit amintirilor sale, peste 120 de persoane. Produsele analizate erau multe, fiecare cu parametri clari, iar un ulei de transformator, de exemplu, putea avea peste 20 de caracteristici urmărite.
În acea lume a laboratoarelor industriale s-a născut, de fapt, ideea Laborex.
Vizita în Germania care a schimbat perspectiva
La începutul anilor ’90, laboratoarele din rafinării și din industria chimică funcționau încă pe logica vechiului sistem. Comenzile de consumabile se centralizau, aprovizionarea se făcea greu, iar pentru produse aparent mărunte, dar indispensabile, trebuia uneori să cauți prin toată țara. Creuzete, capilare, sticlărie, furtunuri, consumabile pentru aparatură – toate puteau deveni probleme reale când laboratorul avea de lucrat zilnic.
Într-o delegație în Germania, la Hamburg, la laboratoare ale unor companii din domeniu, printre care Haltermann, Anca Zvirid a văzut un alt mod de lucru. Când întreba unde sunt stocurile, germanii îi puneau în brațe cataloage. Ei nu țineau depozite uriașe pentru orice piesă sau consumabil. Când se spărgea ceva sau aveau nevoie de un produs, sunau la o firmă specializată și primeau ce le trebuia.
Pentru un specialist venit din România anilor ’90, ideea era simplă și revoluționară în același timp:
„De ce nu ar exista și aici o firmă care să înțeleagă laboratoarele și să le aprovizioneze rapid cu produse specializate?”
Așa a apărut Laborex, în 1994. Obiectul principal de activitate a fost distribuția și comercializarea de reactivi, sticlărie, aparatură și consumabile pentru laboratoarele chimice industriale. Era o piață de nișă, cu repere foarte multe, greu de înțeles de cineva din afara domeniului. Dar acesta era tocmai avantajul Ancăi Zvirid: venea din laborator, știa ce înseamnă un consumabil lipsă, știa ce înseamnă un parametru care nu poate fi determinat pentru că nu ai aparatura sau sticlăria necesară.
La început, Laborex nu era o firmă mare. Era mai degrabă o prelungire a muncii și a încăpățânării fondatoarei. Joi seara pleca spre furnizori, ajungea dimineața la Timișoara, Cluj sau Turda, încărca mașina, se întorcea, iar sâmbăta era din nou la serviciu. Mama ei o întreba cât timp crede că poate duce un asemenea ritm. Răspunsul, dat de timp, a fost simplu: suficient cât să pună pe picioare o firmă.
Anii în care Laborex a crescut în paralel cu industria
Laborex a crescut într-o perioadă complicată pentru industria românească. Rafinăriile se restructurau, multe capacități industriale dispăreau, iar specialiștii formați în marile unități de producție erau nevoiți să se adapteze unei economii care se schimba din mers.
După închiderea Rafineriei Astra, în 2003, Anca Zvirid a continuat să lucreze în zona de consultanță tehnică, mai ales pe uleiuri electroizolante, un domeniu extrem de specializat. A colaborat cu companii din industrie, a lucrat în zona de calitate și a rămas conectată la ceea ce știa cel mai bine: formulare, analiză, parametri, produse tehnice.
Laborex, în această primă etapă, era firma care aproviziona laboratoare și ținea legătura cu o lume industrială în plină transformare. Era o firmă de nișă, dar solidă, tocmai pentru că înțelegea nevoi pe care alții nu le puteau citi dintr-un simplu catalog.
Apoi, în 2008, în poveste intră Laurențiu Vlad, fiul Ancăi Zvirid.
Fiul care vine din instalații și schimbă direcția firmei
Laurențiu Vlad nu a venit direct din chimie. A terminat Electronică și Telecomunicații, dar spune că, privindu-și traseul profesional, meseria lui reală a fost mai degrabă cea de tehnician și apoi inginer în service pentru centrale termice. A lucrat în București, a trecut prin zona de service, apoi prin corporație, unde a ajuns în funcții tehnice și de coordonare.
Nu a avut mereu planul de a se întoarce în firma familiei. Întoarcerea la Ploiești a venit și din motive personale: căsătoria, apariția primului copil, diferența dintre viața într-o garsonieră din București și întoarcerea într-un apartament mai încăpător, acasă. O perioadă a făcut naveta, apoi a decis să intre în zona antreprenorială.
Prima lui firmă a fost în domeniul pe care îl cunoștea: instalații, service, vânzare, comerț. Dar, lucrând aproape de Laborex, a început să observe o nevoie clară în piața instalațiilor termice. Centralele, caloriferele, cazanele, instalațiile de încălzire aveau nevoie de soluții chimice pentru curățare, protecție, inhibare a coroziunii, antigeluri termotehnice și tratamente pentru fluide.
Aici s-a produs întâlnirea dintre două lumi: chimia de laborator a Ancăi Zvirid și experiența practică a lui Laurențiu Vlad din teren, din service, din relația cu instalatorii și utilizatorii finali.
La început, colaborarea nu a fost simplă. Mama și fiul nu se cunoșteau profesional. Fiecare încerca să facă multe, fiecare avea propriul mod de lucru, iar lucrul în familie venea cu tensiunile lui. Momentul de echilibru a venit atunci când și-au împărțit rolurile. Astfel, Anca Zvirid a rămas în zona tehnică, de cercetare și formulare. Laurențiu Vlad a preluat dezvoltarea comercială, strategia, marketingul, prețurile și relația cu piața. Această împărțire avea să schimbe destinul Laborex.
Chemstal, prima marcă proprie și intrarea în producție
Din nevoile observate în lumea instalațiilor a apărut prima marcă proprie importantă a Laborex: Chemstal. Dacă Laborex era firma, Chemstal a devenit brandul prin care compania a început să producă soluții chimice pentru întreținerea instalațiilor termice.
La început, producția se făcea aproape artizanal. Se amestecau soluții într-un garaj, se testau formule, se adaptau produse la nevoile concrete din teren. Laurențiu Vlad venea cu problema instalatorului, Anca Zvirid venea cu formularea chimică. El traducea nevoia pieței, ea construia produsul.
Această traducere între instalator și chimist a devenit unul dintre avantajele Laborex. Într-o piață în care mulți utilizatori nu știau ce se întâmplă de fapt în instalațiile lor, compania a venit nu doar cu produse, ci și cu explicații. De multe ori, când o centrală se defectează, proprietarul crede că problema este echipamentul. În realitate, cauza poate fi fluidul din instalație: apă dură, depuneri de calcar, coroziune, lipsa unui filtru, pH necorespunzător sau lipsa unei curățări corecte.
Laurențiu Vlad explică simplu: sărurile de calciu și magneziu din apă pot fi bune pentru gust, dar într-un calorifer sau într-o centrală înseamnă depuneri. Iar depunerile, în timp, înseamnă consum mai mare, randament mai mic și echipamente afectate.
Chemstal a crescut tocmai pe această nevoie de educare a pieței. În România anilor ’90 și 2000, centralele de apartament și instalațiile individuale deveneau tot mai răspândite, dar cultura întreținerii lor era abia la început. Laborex a intrat într-o piață emergentă, în care nu era suficient să vinzi un produs. Trebuia să explici de ce există produsul, când se folosește, ce previne și ce costuri poate evita.
De la garaj la facilitate proprie de producție
Pe măsură ce gama de produse creștea, spațiile improvizate nu mai erau suficiente. Firma a trecut printr-o etapă de producție și depozitare într-un spațiu închiriat, într-o fostă fabrică de pâine din zona Mihai Bravu. Acolo au apărut primele rezervoare, primele fluxuri mai clare, primele nevoi reale de logistică.
Dar dezvoltarea avea limite. La un moment dat, echipa ajunsese să lucreze ziua pe partea comercială, iar după program să mute marfă cu duba dintr-o parte în alta, ca să facă loc pentru producția de a doua zi. Era clar că firma avea nevoie de propria facilitate.
În 2017 a fost luată decizia construirii unei baze proprii de producție. În 2019, Laborex a finalizat investiția greenfield, o facilitate gândită pentru producție, depozitare și dezvoltare ulterioară. Nu a fost o construcție făcută din fonduri europene, ci din fonduri proprii și finanțare bancară, într-un ritm pe care familia îl descrie ca fiind organic, pas cu pas.
„Am crescut sănătos”, este una dintre ideile care revin în discuție. Fără coloratură politică, fără dependențe de conjunctură, fără dezvoltări spectaculoase pe hârtie și fragile în realitate.
Lubrifianți, soluții industriale și o achiziție strategică
După Chemstal, Laborex a continuat să dezvolte și alte divizii. Una dintre direcții a fost zona de soluții chimice pentru industrie: emulsii pentru prelucrări metalice, lubrifianți, detergenți industriali specializați, fluide tehnice și produse adaptate unor aplicații specifice.
Aici intră în joc una dintre pasiunile profesionale ale Ancăi Zvirid: formularea. Pentru ea, provocarea tehnică de a construi o formulă adaptată unei nevoi concrete a fost mereu o zonă de împlinire profesională. Doar că, într-o firmă aflată în creștere, formularea trebuia pusă în legătură cu piața. Un produs foarte bun, făcut într-o cantitate mică, fără perspectivă comercială, consumă energie fără să devină neapărat business.
Laurențiu Vlad a adus această rigoare comercială: ce formulăm, pentru cine, în ce cantitate, cu ce șansă de scalare?
În 2020, Laborex a făcut un nou pas important: a decis să achiziționeze o entitate de producție din zona lubrifianților. Era o industrie grea, dificilă, aflată pe un trend complicat în România, dar achiziția se potrivea cu direcția tehnică a companiei. Nu a fost cumpărată doar o listă de active, ci o activitate cu fond comercial, know-how și istoric. Ulterior, aceasta a fost integrată în structura Laborex.
Astăzi, compania operează două facilități de producție. Una dintre ele este orientată către soluțiile dezvoltate inițial de Laborex, iar cealaltă a fost reconvertită astfel încât să poată produce, pe lângă lubrifianți, și alte soluții apoase. În paralel, compania și-a extins capacitatea logistică, inclusiv cu o hală nouă de depozitare, gândită la standardele actuale de automatizare și eficiență.
Pentru un business cu sute sau mii de repere, ambalaje de dimensiuni diferite, etichete multiple, produse proprii și private label, logistica nu este un detaliu. Este parte din produs.
O piață de nișă în care lupta nu se dă doar la preț
Laborex lucrează atât cu mari distribuitori, cât și cu instalatori, firme de service, clienți industriali și utilizatori finali. Tocmai această relație cu utilizatorul final este considerată esențială de Laurențiu Vlad.
Distribuitorul îți poate spune cât se vinde. Utilizatorul îți spune dacă produsul este bun.
De aici vine și una dintre filosofiile comerciale ale companiei: reclamația nu este doar o problemă, ci o informație valoroasă. Laurențiu Vlad spune că a învățat din zona de service că orice reclamație este „un cadou”. Nu pentru că și-ar dori probleme, ci pentru că o reclamație bună îți arată rapid unde poate fi îmbunătățit un produs, un ambalaj, un lot sau un proces.
Într-o piață tehnică, feedback-ul direct poate face diferența dintre un produs care se vinde o dată și un produs care creează încredere.
Laborex nu își propune să intre în toate piețele și nici să concureze cu orice gigant internațional. Dimpotrivă, compania își alege nișele. Pe unele produse, cum ar fi soluțiile chimice pentru instalații, miza este competiția tehnică. Laurențiu Vlad spune clar că nu vrea să intre în „bătălia prețului”, ci în „bătălia tehnică”.
Este o diferență importantă. În bătălia prețului, câștigă cine vinde mai ieftin. În bătălia tehnică, câștigă cine explică mai bine, formulează mai corect, livrează mai constant și rezolvă probleme reale.
Ieșirea către piețele europene
Dezvoltarea Laborex nu s-a oprit la piața locală sau națională. În ultimii ani, compania a început să participe la târguri internaționale de profil, în orașe precum Paris, Frankfurt sau Milano. Scopul nu a fost doar prezența simbolică, ci validarea produselor românești într-un mediu în care concurența vine din țări cu tradiție în domeniu.
Pe zona de soluții pentru instalații, competiția europeană include nume consacrate din Marea Britanie și Italia. Pentru Laborex, raportarea la acești competitori este o formă de calibrare. Dacă tot suntem parte din piața europeană, spune Laurențiu Vlad, atunci și produsele românești trebuie să poată ieși din România.
Compania are colaborări în piețe precum Grecia, Bulgaria și Republica Moldova și încearcă să meargă mai departe. Nu este un proces ușor. Produsele tehnice se vând greu fără încredere, fără demonstrații, fără suport și fără timp. Dar tocmai aici se vede avantajul unei firme care nu vinde doar etichete, ci expertiză.
Laboratorul, inima firmei
Chiar dacă Laborex a devenit producător, distribuitor și furnizor de servicii, laboratorul rămâne centrul simbolic al companiei. Nu întâmplător, viziunea de dezvoltare se leagă de ideea unui laborator dedicat analizei fluidelor de transfer termic, o nișă extrem de specializată.
Fluidele de transfer termic sunt, simplu spus, lichidele care circulă prin instalații pentru a încălzi sau răci: apă tratată, antigeluri, soluții inhibate, uleiuri sau alte fluide tehnice. Pentru utilizatorul obișnuit, ele sunt invizibile. Pentru un specialist, ele pot explica diferența dintre o instalație eficientă și una care consumă mult, se corodează, se înfundă sau cedează.
Laborex oferă și servicii de curățare chimică, tratare și pasivizare pentru instalații termice, inclusiv în zona industrială. Sunt lucrări de nișă, uneori integrate în proiecte mari de reparații, unde compania intră ca specialist pe segmentul chimic. De la centrale de apartament până la cazane industriale, logica este aceeași: fluidul, depunerile și coroziunea nu sunt detalii, ci factori care influențează direct durata de viață și eficiența echipamentelor.
Firma de familie și oamenii care rămân
Un alt element care apare constant în povestea Laborex este echipa. Compania a crescut mult, dar a păstrat o retenție ridicată a personalului. În zona de management există oameni care sunt în firmă de 10, 15 ani sau chiar mai mult. Unii au venit din vechea industrie, alții au crescut în interiorul companiei.
Laurențiu Vlad spune că încearcă să nu lase oamenii blocați în primul rol în care au intrat. Un ambalator bun poate deveni operator la coletare. Un operator bun poate ajunge operator chimist. Cine are abilități de comunicare poate trece spre back-office. Ideea este simplă: firma poate crește doar dacă oamenii cresc odată cu ea.
Această filozofie este cu atât mai importantă într-un domeniu tehnic, unde pregătirea oamenilor durează, iar pierderea unui angajat cu experiență nu se înlocuiește de pe o zi pe alta.
În ultimii ani, Laborex a început să se implice și în zona educațională. Participarea la Chemistry Fest, la Politehnica București, a fost pentru Laurențiu Vlad o experiență energizantă. A descoperit studenți interesați de partea aplicată a chimiei, de reacții, aparate, refractometre și experimente reale. Compania urma să primească studenți în internship, semn că legătura dintre industrie și școală rămâne una dintre direcțiile posibile de dezvoltare.
Inteligență artificială, predictibilitate și lumea de după pandemie
Deși Laborex este o firmă din industria chimică, preocupările actuale merg și spre digitalizare, analiză de date și inteligență artificială. Laurențiu Vlad spune că firma încearcă să integreze instrumente de inteligență artificială în analiză, proiecții, zona comercială și controlul calității.
Este o direcție firească într-un business cu multe produse, multe loturi, mulți clienți și multe variabile. Dar digitalizarea nu rezolvă una dintre cele mai mari probleme ale antreprenorilor din ultimii ani: lipsa de predictibilitate.
După pandemie, fiecare an a venit cu altă criză. Materii prime care s-au scumpit brusc, lanțuri de logistice afectate, războaie, conflicte comerciale, fluctuații greu de anticipat. Într-o industrie în care poți avea contracte sau licitații câștigate pe un an, dar materii prime care se scumpesc de la o săptămână la alta, planificarea devine o provocare permanentă.
Laurențiu Vlad spune că firma și-a schimbat modul de gândire. Își setează obiective, dar acceptă că drumul până la ele trebuie adaptat constant. „Nu mai poți ști exact cum va fi vremea, cât vor costa materialele, cum se vor mișca piețele sau ce se va întâmpla geopolitic. Poți doar să fii flexibil, atent și suficient de solid încât să nu te răstoarne fiecare schimbare”, spune el.
Cifrele unei firme ajunse la maturitate
Datele financiare arată că Laborex a trecut de etapa unei firme mici de familie. Pentru anul 2025, compania a raportat o cifră de afaceri de 38.276.501 lei, în creștere cu aproape 14% față de anul precedent. Profitul a fost de 5.027.830 lei, cu o creștere de aproximativ 27%, iar numărul mediu de angajați a fost de 62.
Sunt cifre care arată o companie matură, stabilă și profitabilă. Dar, în cazul Laborex, maturitatea nu înseamnă plafonare. Înseamnă mai degrabă o etapă în care firma poate să se dezvolte mai așezat, cu divizii clare, facilități proprii, logistică extinsă și o strategie care nu mai depinde de un singur om sau de o singură idee.
Pentru Anca Zvirid, Laborex rămâne legat de chimie, de laborator și de formulare. Pentru Laurențiu Vlad, firma este și un organism comercial, logistic și tehnic, care trebuie să funcționeze singur, să fie autosustenabil și să poată crește fără improvizații.
Povestea Laborex, o poveste despre Ploieștiul care încă produce
Într-un oraș care vorbește adesea despre industria pierdută, Laborex este exemplul mai puțin vizibil al industriei care s-a adaptat. Nu mai este industria marilor platforme de stat, cu mii de oameni și structuri centralizate. Este o industrie de nișă, mai agilă, construită pe cunoaștere tehnică, pe formulări, pe distribuție, pe servicii specializate și pe capacitatea de a înțelege probleme concrete.
Povestea Laborex începe cu o femeie inginer chimist care a înțeles, după o vizită în Germania, că laboratoarele românești aveau nevoie de alt tip de aprovizionare. Continuă cu un fiu care vine din service-ul de centrale și vede că instalațiile termice au nevoie de chimie aplicată, nu doar de piese și manoperă. Se dezvoltă printr-o împărțire sănătoasă a rolurilor: cercetare și formulare pe de o parte, strategie comercială și dezvoltare pe de altă parte.
Citește și: La Bucov, AlpAccess vopsește piese pentru Stația Spațială
După 32 de ani, Laborex nu mai este doar o firmă care aduce consumabile pentru laboratoare. Este producător, furnizor de soluții tehnice, partener pentru industrie. Este jucător pe piața soluțiilor pentru instalații, dezvoltator de lubrifianți și fluide speciale. Este o firmă cu două facilități de producție și ambiții europene.
Este, mai ales, dovada că antreprenoriatul tehnic românesc poate exista dincolo de zgomotul domeniilor spectaculoase. Uneori, performanța nu se vede în vitrine luminoase sau în campanii agresive. Se vede în formule chimice care funcționează, în instalații curățate, în produse care rezistă, în clienți care revin și în oameni care rămân într-o firmă ani la rând.
Laborex este o poveste de familie, dar și o poveste despre competență. Despre Ploieștiul chimiei și al rafinăriilor, care nu a dispărut complet, ci s-a mutat, în forme noi, în laboratoare, hale de producție și produse de nișă. O poveste începută în 1994 cu niște cataloage aduse ca idee din Germania și dusă, trei decenii mai târziu, către o piață în care firma nu vrea să fie cea mai ieftină, ci una dintre cele mai serioase tehnic.
Disclaimer: Acest articol nu este unul sponsorizat sau susținut de Laborex și nu există un contract comercial pentru publicarea lui. De asemenea, nimeni din partea Laborex nu a aprobat textul înainte de apariția lui. Articolul face parte din campania, derulată de Observatorul Prahovean, de promovare a antreprenorilor locali, care aduc plus valoare comunității.
