Seria „Poveștile Gărilor din Ploiești”, realizată de Observatorul Prahovean împreună cu istoricul Lucian Vasile, continuă cu una dintre cele mai frumoase și mai puțin cunoscute clădiri din patrimoniul orașului. Dacă Gara de Sud a fost reconstruită aproape integral după bombardamentele din 1944, Gara de Nord este singura gară din Ploiești care și-a păstrat, în mare parte, înfățișarea originală de acum mai bine de un secol.
Puțini ploieșteni mai știu că una dintre cele mai frumoase clădiri feroviare din oraș ascunde o poveste impresionantă. Gara de Nord, astăzi locuită de câteva familii, a fost cândva poarta de intrare spre Valea Teleajenului și locul pe unde au trecut mii de călători, inclusiv marele istoric Nicolae Iorga.
Semnătura unui arhitect italian
Clădirea a fost proiectată de arhitectul italian Bernaducci, unul dintre specialiștii care au contribuit la modernizarea României la începutul secolului trecut.
Acesta a ales un stil inspirat din arhitectura feroviară occidentală, folosind piatra fasonată și cărămida aparentă, materiale considerate extrem de rezistente și elegante la începutul anilor 1900.
Fațada este decorată cu registre din cărămidă roșie, ferestre înalte cu ancadramente masive și un corp central impunător, dominat de celebrul ceas care veghează și astăzi intrarea principală.
Ridicată la începutul secolului trecut, clădirea a supraviețuit bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial, marilor cutremure din 1940 și 1977 și chiar unor planuri care ar fi schimbat-o complet. Astăzi însă, timpul și nepăsarea îi pun în pericol existența.
O gară construită pentru dezvoltarea Prahovei
Istoricul Lucian Vasile explică faptul că Gara de Nord a fost construită între anii 1904 și 1908, odată cu realizarea căii ferate Ploiești – Vălenii de Munte, un proiect ambițios al autorităților prahovene.
„Gara de Nord a fost construită între 1904 și 1908, ca parte a acestui proiect de construire a liniei ferate Ploiești–Vălenii de Munte, o inițiativă a autorităților județene prahovene care au văzut potențialul nu doar economic, pentru transportul de mărfuri, ci și pentru transportul de călători”, explică istoricul Lucian Vasile.
La finalul articolului puteți urmări și interviul video, alături de imagini filmate în Gara de Nord din Ploiești.
Linia avea un rol esențial pentru dezvoltarea regiunii și făcea legătura cu unul dintre cele mai importante centre culturale ale României interbelice.
„Știm bine că, în perioada interbelică, la Vălenii de Munte funcționa Universitatea Populară organizată de Nicolae Iorga, care atrăgea un număr foarte mare de studenți și vizitatori. Prin Gara de Nord din Ploiești a trecut inclusiv Nicolae Iorga în drumul său spre Universitatea Populară”, spune istoricul.
De la o gară modestă la una dintre cele mai frumoase clădiri feroviare ale Ploieștiului
Puțini își imaginează că actuala clădire nu seamănă aproape deloc cu gara construită inițial.
„La momentul construirii era o clădire foarte mică, asemănătoare cu vechea gară din Vălenii de Munte, ridicată în cadrul aceluiași proiect. Gara din Văleni a fost demolată după cutremurul din 1977. În schimb, gara din Ploiești a fost extinsă și supraetajată de mai multe ori, atât înaintea Primului Război Mondial, cât și în perioada interbelică, ajungând la aspectul pe care îl vedem astăzi”, precizează Lucian Vasile.
La sfârșitul anilor ’30 exista chiar un proiect prin care vechea gară urma să fie ascunsă în spatele unei construcții moderne, inspirate din stilul Art Deco.
„Din fericire, acest lucru nu s-a mai petrecut”, spune istoricul.
Legenda cimitirului bulgăresc
Dincolo de documentele istorice, Gara de Nord este înconjurată și de povești.
Una dintre cele mai cunoscute spune că terenul pe care a fost ridicată gara ar fi fost, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cimitirul comunității bulgare stabilite la marginea Ploieștiului.
Potrivit mărturiilor păstrate în memoria locală, în timpul lucrărilor de construcție ar fi fost descoperite oseminte, iar și în ultimele decenii, cu ocazia unor intervenții edilitare din zonă, au fost semnalate descoperiri similare.
Nu există însă documente oficiale care să confirme întreaga legendă, aceasta rămânând parte din folclorul urban al cartierului.
Tunelurile despre care nimeni nu știe sigur dacă există
Poate cea mai fascinantă poveste legată de Gara de Nord este cea a subteranelor.
Foști angajați ai căilor ferate și locuitori ai cartierului vorbesc de zeci de ani despre existența unor niveluri aflate sub clădire, amenajate ca adăposturi antiaeriene.
Legenda merge și mai departe.
Se spune că din subsol ar porni un tunel care ar traversa liniile de cale ferată și ar ajunge în apropierea rafinăriei Vega.
Nici această ipoteză nu este confirmată oficial, însă ea continuă să alimenteze misterul uneia dintre cele mai spectaculoase clădiri istorice ale Ploieștiului.
A supraviețuit războaielor și cutremurelor
Deși zona Gării de Nord era una strategică, clădirea a avut un destin fericit.
„Gara de Nord a scăpat și de cutremurul din 1940, și de cel din 1977. A scăpat cu bine și de bombardamentele din 1944. Majoritatea bombelor vizau rafinăria Vega sau alte obiective din apropierea gării. Gara a scăpat destul de ușor, din fericire”, explică Lucian Vasile.
Ironia este că edificiul care a rezistat războiului și cutremurelor riscă astăzi să fie învins de abandon.
O bijuterie arhitecturală care se stinge sub ochii noștri
Astăzi, Gara de Nord nu mai primește prea multe trenuri și nu mai are călători. Clădirea este locuită de câteva familii, iar urmele degradării sunt evidente. Tencuiala cade de pe fațadă, zidurile sunt afectate de umezeală, tâmplăria este deteriorată, iar vegetația a început să cucerească spațiile din jur. Deși silueta elegantă și detaliile arhitecturale încă impresionează, întregul ansamblu transmite imaginea unui monument lăsat fără viitor.
Istoricul avertizează că tocmai abandonul reprezintă cel mai mare pericol.
„Gările care nu mai sunt utilizate și sunt abandonate riscă să se deterioreze și să se piardă. Mă gândesc în special la Gara de Nord, care este o adevărată bijuterie arhitecturală. Dacă nu este păstrată, s-ar putea pierde lucruri care foarte greu vor mai putea fi restaurate și recuperate”, spune Lucian Vasile.
Acesta consideră că imobilul merită salvat și readus în viața comunității.
„Gara de Nord este cea care se individualizează și care ar trebui păstrată. Poate ar trebui luat în considerare un proiect de reconversie. Clădirea este pur și simplu prea frumoasă pentru a zace abandonată, uitată și mai ales nefolosită în avantajul comunității. Este un loc care vorbește despre istoria orașului, despre identitatea Ploieștiului de altădată și care ar putea genera o nouă activare a comunității”, încheie istoricul.
Poate că tocmai aceasta este cea mai mare dramă a Gării de Nord. Nu bombardamentele, nu cutremurele și nici trecerea unui secol prin zidurile sale. Ci faptul că o clădire care a supraviețuit istoriei riscă să fie învinsă de uitare.
