nunta epoca

Și la începutul secolului al XX-lea, ploieștenii divorțau destul de frecvent, motivele invocate pentru desfacerea căsătoriilor rămânând consemnate în arhivele de stare civilă ale orașului.

Chiar și într-o epocă marcată de război, așa cum a fost începutul secolului al XX-lea când a avut loc prima conflagrație mondială, ploieștenii se căsătoreau și divorțau aproape ca în zilele noastre. Fenomenul a fost studiat în detaliu de Mihail Sevastos, autorul primei monografii a Ploieștiului, o lucrare monumentală apărută în anul 1937.

Sevastos a analizat perioada 1894 – 1935, adică 41 de ani cuprinși între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, marcați de o modernizare rapidă a societății românești.

Potrivit datelor din monografia lui Sevastos, atât înainte, cât și după Primul Război Mondial (1914-1918), divorțurile au avut un trend extrem de fluctuant de la an la an, oscilând între o proporție minimă de 6.3 divorțuri la 100 de căsătorii în anul 1896, până la un record de 17.8 divorțuri la 100 de căsătorii în anul 1930. În schimb, luați de realitățile zilei, ploieștenii nu au mai fost interesați de divorțuri în timpul războiului, ajungând la o cifră de 2.8 divorțuri la 100 de căsătorii în 1917.

Autorul notează și faptul că cifrele privind divorțurile din Ploiești au fost, pe tot parcursul celor 41 de ani analizați, mai mari față de celelalte orașe din Vechiul Regat.

Un tabel interesant din monografia Ploieștiului arată că, în anul 1935, cele mai multe divorțuri au intervenit între soți care aveau la data căsătoriei 20-24 ani (soția) și 25-29 ani (soțul), urmați de cei din grupele de vârstă 25-29 ani (soția) și 30-34 ani (soțul).

Cauze de divorț în anii ‘30

Mihail Sevastos detaliază în lucrarea apărută la 1937 și motivele de divorț invocate de soți la desfacerea căsătoriei. Potrivit datelor din actele de stare civilă ale orașului, jumătate dintre căsătoriile desfăcute în anii 1934-1935 au ca motiv „insultele grave“ (49,4%), un procent aproape identic cu următorul, „părăsirea domiciliului“ (48,2%). „Excesele“, „adulterele“ și „alte motive“ au însumat o proporție de numai 2,4%.

Autorul are însă și o explicație pentru care cele două motive dețin o proporție atât de mare. „Numărul lor mare se explică prin aceia că procedura în fața instanțelor judecătorești este la celelalte motive de divorț mai grea decât procedura desfacerii căsătoriilor datorită părăsirii domiciliului sau a insultelor grave“, explică Mihail Sevastov în monografia apărută la 1937.

Totodată, două treimi din divorțurile din anii 1934-1935 au fost pronunțate în favoarea soției (65,6%), iar 5,8% dintre acestea în favoarea ambilor soți.

Sevastos a încercată să găsească și o explicație pentru fenomenul ascendent al divorțurilor care începea să definească societatea, dar recunoaște că nu a găsit motive paluzibile și nici „o notă caracteristică“. „Explicarea frecvenței din ce în ce mai ridicată a divorțurilor trebue deci căutată în ușurința cu care căsătoriile pot fi desfăcute, precum și în slăbirea simțului de familie, slăbire la care contribue într-o largă măsură lipsa de copii“, concluzionează Mihail Sevastos.

FOTO Nuntă de la începutul secolului trecut - Sursa ris.org.rs