Ca să ne înțelegem de la început. Când am început să scriem despre proiectele europene prost, dar prost rău, gestionate de Primăria Ploiești, am și început să primim un val de informații, care mai de care mai interesante. Dintre ele, două ne-au smuls aplauzele și ne-au dat un vânt în pânze și o încredere în mai bine cum nu am mai avut demult. Motiv pentru care subliniem faptul că această anchetă are la bază peste 90% informații primite de la cititorii noștri, din ce în ce mai numeroși, dacă e să ne luăm după trafic.ro.

De aia ne plac nouă cititorii noștri
E-mail de la un cititor avizat: “ați avut curiozitatea să vedeți în câte dintre proiectele cu finanțări europene accesate de primăria Ploiești este manager de proiect Mihaela Iamandi?” Da, este vorba de șeful direcției Tehnic Investiții a primăriei Ploiești iar comentariul ne-a venit imediat după ce am publicat articolul referitor la modul neclar în care firma sa, Iriela, a accesat administrarea proiectului de la Urlați.

Citește si: Angajată la Prefectură, Mihaela tăia facturi pentru Iriela
Ei, comentariul ne-a intrigat și ne-am pus pe studiat, numărat, calculat și… făcut părul măciucă. Conform socotelilor noastre, Mihaela Irina Iamandi este “manager proiect” în cel puțin cinci dintre proiectele europene accesate de primăria Ploiești. Adică nu peste unul, nu peste două! Ceea ce nu prea e bine.

O lege umană
De ce? Păi, în primul rând din cauza legii! Este vorba despre 284/2010, art. 34, al cărei alin.3 sună așa: “3) Pentru fiecare proiect contractat din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, conducatorul institutiei nominalizeaza, prin act administrativ, persoanele care fac parte din echipa de proiect. O persoana poate fi nominalizata simultan in cadrul echipelor pentru maximum 4 proiecte”. Și știți de ce spune asta? Păi simplu, ca să nu surmeneze funcționarul public și așa supra-aglomerat cu sarcini de serviciu ca urmare a blocării de către o OUG stupidă, emisă de un guvern Boc în 2009. Ei bine, în cazul Mihaelei Iamandi discutăm, din nou, de o situație cu totul și cu totul specială pe care, pentru a o lămuri, am contactat nenumărați specialiști în domeniu.

Gafă după gafă, după gafă
Despre ce este vorba? Simplu: unul dintre proiectele cu cel mai mare impact asupra ploieșteanului în următorii doi ani este ceea ce generic este denumit: “reabilitarea liniilor de tramvai”. După cum știți, acest proiect a produs deja mai multe urâte efecte vizibile:

– întârzirea lucrărilor cu un an din cauza contestării licitațiilor fapt care ar putea duce la depășirea termenului limită al finanțării și pierderea banilor europeni, dar despre asta o să vorbim la vremea respectivă,
– transport gratuit pentru o parte dintre ploieșteni, fapt care deja are drept consecință devastatoare asupra bugetului orașului o presiune suplimentară neluată în calcul de autorii proiectului și care ar putea să ne arunce în haos,
– impardonabila greșeală de a concesiona unei firme private străzile prinse în proiect, greșeală care aproape sigur va costa extrem de scump Ploieștiul și ploieștenii, dar și despre asta vom vorbi la vremea ei.

Citește și: Ce face Mihaela, nu mai poate desface nici măcar Consiliul

Pentru râsul/plânsul să mai amintim, totuși, de nu mai puțin celebra simpatică turnare a betonului cu excavatorul cu care ați luat contact ieri doar la noi în ziar, că de aia ne place nouă să vă ținem aproape – pentru exclusivități.

Citește și: Firmă nemţească, lucrare românească: beton turnat cu excavatorul la Ploieşti

Lămuritorul cod SMIS
Până să ne atenționeze inteligenții noștri cititori, recunoaștem sportiv că și noi picasem în capcana propagandei oficiale și credeam că proiectul “reabilitarea liniilor de tramvai” este un singur proiect, cu patru etape. Ei bine fraților, odată sesizați și mustrați corect aveam să constatăm că nu este așa. Ne-am dat seama de asta când, studiind documentația pentru licitații, aveam să constatăm că fiecare “etapă”, cum este descrisă în pliantele de promovare ale primăriei, are atribuit câte un cod SMIS. Adică, în traducere, că fiecare “etapă” este un proiect de sine stătător, cu propria finanțare, pe propria axă de finanțare. Ceea ce însemană că Proiectul “reabilitarea liniilor de tramvai” este, de fapt, patru proiecte. Ceea ce, nu ne face nicio plăcere să vă anunțăm, va aduce un nou taifun în primărie.

Cinci proiecte simultan!
Ei bine, nu mică ne-a fost mirarea să vedem că în toate cele patru proiecte, “manager de proiect” este doamna Mihaela Iamandi, director Direcția Tehnic Investiții a Primăriei Ploiești. Ei, și dacă s-ar fi abținut și ar fi rămas doar aici – adică la limita maximă a legii, vezi mai sus – , nu ar fi fost nicio problemă, gândindu-ne că, probabil, doamna are o incredibilă putere de muncă. Totuși, nu s-a abținut și a mers mai departe. Am descoperit-o “manager” și în al cincilea proiect: “Accesibilitate si fluidizare trafic catre zona industriala Ploiesti Vest si platforma industriala Brazi (Pasaj suprateran peste calea ferata Bucuresti – Brasov) COD SMIS: 48114”. Adică, zbang, nu s-a abținut și, cu cinci proiecte simultane la activ ca manager, a încălcat legea aia de am citat-o mai sus!!! Dacă voi credeți că asta e tot, vă înșelați amarnic rău. E doar începutul legilor încălcate, dar despre asta o să vă povestesc zilele următoare. Până atunci, vreau să vă dau niște teme de meditație.

Chestia cu pâinile
În înțelepciunea-i, ooau ce-mi place limba asta de lemn juridic, legiuitorul s-a gândit că dacă un oraș cum era Ploieștiul pe vremea lui Volosevici – spun asta pentru a transforma în super-uragan taifunul din primăriei – o să depună niște proiecte pentru finanțări europene, iar ele or să primească finanțarea, atunci să îi ofere celui care le pune în practică – recte lui Bădescu – posibilitatea de a angaja manageri de proiect. Volosevici a dat chiar un HCL (nr.107/28.02.2012) care aprobă, conform legii, angajarea din piața muncii pe durata proiectelor, a 10 buc manageri.
Cum de unde să-i recruteze? Dintre ăia, dintre chestiile alea ca umbrele… ăăă, cum le zice? Aaa, exact: absolvenți de studii superioare care umblă prin oraș ca niște zombi cu ochii injectați în căutarea unui loc de muncă fie el la stat, fie el prost plătit. Și știți ce e crud și ironic? Că însuși primarul Bădescu a reconfirmat la ultima ședință de CL organigrama cu 10 posturi de manager. Ei bine, Bădescu a decis că ăia nu au ce căuta la el în primărie, și pe 5 din cele 10 posturi a numit-o pe omul său de bază, Mihaela Iamandi. Vă mai spun doar că cel puțin unul este alocat celui de-al doilea om al său de bază, city managerul Anca Agapie. Adică cele două ocupă 6 din cele 10 posibile locuri de muncă pentru unii care n-au.

OLAF/DLAF/poliții/parchete/ITM – nu ne uitați
Bon, acum să recapitulăm: Mihaela Iamandi are cinci job-uri retribuite de manager proiect în primaria unde lucrează full-time ca director. Cu siguranță, la baza atribuirii acestor funcții vitale în buna derulare a lucrărilor care momentan devastează Ploieștiul, a stat “experiența în domeniu”. Ca niște mafalde ce suntem, vă arătam încă de acum vreo lună cum și-a dobândit în condiții curat dubioase doamna Iamandi această “experiență”, prin practica de la Urlați și menționam că așteptăm cu interes opinii de specialitate de la OLAF/DLAF/poliții/parchete/ITM, etc, etc. Răspunsuri pe care (încă) nu le-am primit. Vă reamintim că spuneam că tocmai acea situație pune în pericol finanțările europene de la Ploiești, și poate credeați că exagerăm. Astăzi v-am arătat cu doamna Iamandi încalcă legea prin deținerea simultană a cinci funcții de manager proiect. Există și o opinie avizată care sugerează că funcțiile de manager de proiect ar putea fi incompatibile cu funcția deținută în primărie, dar ăsta este un alt subiect pe care îl vom aborda cu seriozitate.
În log de epilog
Așa cum vă spuneam în anunțul acestui articol, Mihaela Iamandi nu s-ar fi putut pune pe ea în această situație și nu ar fi putut pune în pericol finanțarea celor patru proiecte vizând reabilitarea liniilor de tramvai – vezi concesionarea lor către Delta ACM în timp ce UE dădea bani pentru modernizare – dacă nu s-ar fi bucurat de sprijin.
Cine o sprijină? Evident, numărul unu este primarul Iulian Bădescu, cel care a ales să-i ofere pupilei sale nu unu, ci șase locuri de muncă în primăria pe care o conduce.
Pe urmă, Ana Daniela Angelescu, șefa serviciului Resurse Umane care, chiar dacă uneori este împiedicată de caseta care-i stă prin preajma biroului, ar fi trebuit să-și dea seama că este aproape imposibil pentru o ființă umană normală să acumuleze simultan atâtea ore de muncă/zi. Ei, dar acesta va fi un delicios subiect separat.
Pe urmă Oana Iacob, secretarul primăriei, care ar fi putut măcar observa că Iamandi sare peste cota maximă de posturi prevăzută de lege. Dar și despre asta vom vorbi.

Ei bine, dacă vreunul dintre cei nominalizați ar fi observat asta, nu ne-am fi lovit în acest moment de situația incredibilă în care aproape toți angajații Direcției Tehnic Investiții sunt pe punctul de sări în aer ca urmare a delegării de noi și noi sarcini. Dar și despre asta vom mai vorbi. See you soon!