O estimare realizată de cotidianul Adevărul spune că numai din pelerinajele organizate de firme de turism și din încasările hotelurilor din zona Prislop fenomenul Arsenie Boca produce cel puțin 15 milioane de euro pe an. Acestea sunt efectele economice ale fenomenului social. Pentru ca ele să se producă, e nevoie de mișcarea maselor. Urmăriți materialul pentru a afla cum a devenit Arsenie Boca un fenomen social.
În vara acestui an, cei de la I.N.S.C.O.P. au realizat un sondaj despre Arsenie Boca. A reieșit că peste 90% din cei chestionați auziseră de acest om. Din acest punct de vedere, sunt doar trei personalități publice de care au auzit mai mulți români decât de Arsenie Boca – președintele, premierul și guvernatorul BNR. Totuși, una este să fi auzit de cineva și alta e să știi cine e. Astfel că peste o treime dintre români cred că Arsenie Boca este sfânt, în vreme ce 5% îl consideră fie minune dumnezeiască, fie profet, fie idol sau vizionar. Totuși, Biserica Ortodoxă nu dă semne că ar vrea să-l canonizeze pe Arsenie Boca și cu adevărat interesant este modul în care acesta a ajuns în doar doi-trei ani o personalitate națională. Mircea Kivu, sociolog: Acum vreo doi ani, când am observat că pe Facebook, în zona aceea de pagini sponsorizate, apăreau multe pagini avându-l în centru pe Arsenie Boca, Părintele Arsenie Boca, Sfântul Arsenie Boca, m-am întrebat cine plătește. Pentru că eu știu că paginile care apar acolo sunt plătite de cineva ca să fie promovate.
Se știe că Arsenie Boca a predicat cea mai mare parte a vieții la Prislop, în județul Hunedoara, și că a fost închis o vreme de către autoritățile comuniste, acuzat fiind că ar fi fost simpatizant legionar și că ar fi ajutat partizanii anticomuniști din Munții Făgăraș. A murit în 1989 și, până acum câțiva ani, pelerinajele la mormântul său strângeau câteva sute, poate mii, de oameni. Și aceia toți din zona Hunedoarei. De ce nu îl ridică la rangul de sfânt Biserica Ortodoxă, dacă este atât de popular? Radu Preda, teolog: Acuma minunile nu se pot verifica în autenticitatea lor pur și simplu la cald. E vorba și de o anumită recurență. Adică dacă se repetă. Ca teolog am și eu rezerve când vine vorba de exagerări. Când avem de-a face cu forme semi-patologice de evlavie religioasă. Altfel spus, criteriile după care Biserica Ortodoxă canonizează un om, ridicându-l la rangul de sfânt, ar fi altele decât popularitatea. Mai ales că modul de răspândire a informației este astăzi foarte greu de controlat.
Citește mai multe pe digi24.ro
