Parcarea Spitalului Județean de Urgență Ploiești, cel mai mare spital din Prahova, este un real pericol pentru cine se aventurează acolo după lăsarea serii. Complet neamenajată și în beznă totală, parcarea dă de furcă pacienților care ajung la SJU Ploiești cu miloc propriu de transport.
Dacă pe timp de zi, te mai descurci, pe timp de noapte este o adevărată aventură, mai ales dacă parcarea este aglomerată. Fără niciun pic de asfalt, cu cratere care devin invizibile atunci când plouă, zici că ai ajuns pe maidan, nu în parcarea celui mai mare spital din județ.
De la mașină la intrarea din Unitatea de Primiri Urgențe, te mai descurci. Te ghidezi după iluminatul stradal. Faci slalom printre mașini, aprinzi lanterna telefonului… ajungi până la urmă.
La întors însă lucrurile se complică. Ai lumina în spate, parcarea e în beznă iar lanterna telefonului este insuficientă, mai ales atunci când gropile din pământ (da, pământ!!!) sunt pline cu apă.

Pentru pacienții nedeplasabili, soluția este să fie lăsați la intrare. Însă un pacient tânăr, de exemplu, care și-a rupt o mână, până iese din parcare are toate șansele să și-o rupă și pe cealaltă… sau un picior. Dacă nu la dus spre spital, la întors clar.
Sunt ani de zile de când toată lumea se plânge de această parcare și nimeni nu ia măsuri. E atât de greu și scump să se toarne asfalt aici și să devină această bucată de pământ parcare?
Spitalul a fost modernizat. Atât Unitatea de Primiri Urgențe cât și zona cabinetelor de ambulatoriu arată la standarde occidentale.

Dar parcă de degeaba. Românește, se găsesc soluții, dar chiar nu se găsește o variantă pentru ca acea parcare să devină mai puțin periculoasă?
Zăpada din curtea spitalului cine o curăță?
Luni, 5 ianuarie 2026, a dat puțină zăpadă. Parcarea arată jalnic. Dar nu doar atât. În curtea SJU, atât pe zona de circulație a autoturismelor, cât și pe trotuare, dimineață, la ora 8:00, nu curățase nimeni nimic.
Erau pacienți în vârstă, veniți la cabinetele de la ambulatoriu, care abia își țineau echilibrul pe trotuar. Erau pacienți tineri, în cârje, care întâmpinau dificultăți în a se deplasa.
Din păcate, toată această situație duce la frustrări mari ale pacienților și aparținătorilor. Lipsa totală de protecție, că nu e vorba de confort aici, contribuie decisiv la experiența negativă percepută de cei care ajung la SJU Ploiești. Și, de aici, dacă mai dai și de un cadru medical epuizat și tensionat, tacâmul este „complet” și încep să curgă blestemele.

Și cine este de vină? Tot pacienții care vin de nevoie acolo, tot medicii și asistenții care sunt depșiți și suprasolicitați sau autoritățile care nu sunt în stare să asigure condiții decente în cadrul celui mai mare spital din Prahova? Doar întreb…
