Ei bine… joi am avut mare dezbatere pe tema poluării olfactive în Ploiești. Știți voi, mirosul ăla persistent, prezent, domesticit deja de nervii noștri. Ăla, care vine în valuri ca un fost iubit insistent, știi că e toxic, dar apare oricum, fără să-l cheme nimeni.
Doar că surpriză: nu a fost dezbatere. Nu a fost nici măcar discuție. A fost, mai degrabă, un lung moment de teleshopping, transmis live cu ochi mari și speranțe mici. Că dacă tot pute orașul, măcar să punem reflectorul pe subiect! Și s-a pus. Pe larg. Pe întins. Pe bani!
Tema: „Miroase. Vrem aer curat!”
Publicul: ploieșteni care visează să respire fără gust metalic pe cerul gurii.
Participanții: deputați, senatori, ministru, prefect, primar. Toți îmbrăcați frumos, pregătiți parcă pentru salvarea orașului.
Atmosfera: promițătoare!
Finalul: ce să vezi? – prezentare de dispozitive electronice. Niște „nasuri digitale”! Nici mai mult, nici mai puțin.
Adică Ploieștiul pute, și acum vine soluția-minune: un aparat care constată că pute. Un gadget care îți spune exact a ce miroase, cât, când, și eventual pe ce direcție vine izul. Practic, dacă îți cade casa, dispozitivul îți explică frumos că e cutremur, nu vânt. Mulțumim, tehnologie!
La un moment dat am pierdut firul. Monologul de prezentare era lung, comercial, perfect ambalat! M-am trezit întrebându-mă dacă nu cumva urmează pachet promoțional: „Cumperi două nasuri, primești gratis un odorizant de mașină și o poză cu senatorul”. Cu transport inclus, evident, că doar vorbim de teleshopping premium.
Ministra mediului? Prezentă, îmbrăcată în culori de primăvară. Să meargă vânzarea! Senatorul organizator? Și el prezent! Aleșii? Acolo, la patru ace. Soluțiile? Absente! Dar aparatele? Aparatele au strălucit în lumina reflectoarelor mai tare decât rafinăriile în miez de noapte.
Și marea subtilitate? Nu doar că n-am primit răspunsuri, dar am fost posibili clienți.
Miroase urât în oraș? Nu-i nimic. Acum știm științific cât de urât.
Apăsați 1 dacă vreți să cumpărați.
Apăsați 2 dacă vreți doar să respirați.
Apăsați 3 dacă v-ați săturat de politică ambalată ca ofertă specială.
Iar noi, ploieștenii, am rămas cu aceleași arome grele în aer.
Aceleași frustrări. Aceleași promisiuni. Doar că acum avem ceva în plus: Un nas electronic care să ne confirme oficial că nu ne imaginăm, chiar pute!
Teleshoppingul politic s-a încheiat. Orașul, însă, rămâne în aceeași reclamă infinită: „Ploiești, și astăzi la fel ca ieri, cu miros inclus în prețul respirației”. Minunat. Perfect. Exact ce ne trebuia.
Să inspirăm adânc… să expirăm ironic. Că de soluții încă nu primim speranțe!
Sursele majore de poluare in Ploiesti sunt cele trei rafinari. De-a lungul timpului s-au instalat sisteme de monitorizare a atmosferei ploiestene care ba au mers, ba n-au mers, sau valorile inregistrate nu au fost recunoscute de catre poluatori. Amenzile date, unele substantiale nu au rezolvat nimic, doar ce au fost trecute la pierderi si discret incluse in pretul carburantilor vanduti populatiei. Problema nu se poate rezolva decat cu un audit complex al garzii de mediu care sa identifice toate punctele de poluare din rafinarii, respectiv unde sunt scurgeri de produs petrolier si scapari de gaze. Apoi solicitat poluatorilor sa implementeze prin proiecte sisteme de protejare a mediului care sa elimine scurgerile de produse petroliere lichide si gazoase. Evaluare a modului de implementare a masurilor si monitorizare continua a poluarii. Nu este rau sa se contracteze si un consultant strain specialist in domeniu care sa intocmeasca un raport independent de garda de mediu.