Cazul femeii care a născut pe ”caldarâm”, în fața Spitalului din Urziceni, face vâlvă în toată țara. Atât face… vâlvă! Pentru că problema de fond este cu totul alta decât cea exprimată cu nedumerire de ministrul Sănătății, cel care crede că tăierea unui cap va rezolva problema.
Spitalul din Urziceni este al primăriei. După ce o femeie a născut în fața spitalului, iese cu ingenuitate la declarații ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, spunând cu seninătate că emoția publică impune demiterea directorului spitalului. El nu-l poate demite pentru că nu-l are în subordine. Să o facă primarul și gata…
Alexandru Rafila, ministrul Sănătății: „Este inacceptabil că la Spitalul Municipal din Urziceni, aflat în subordinea Primăriei din oraș, s-a întâmplat un eveniment de o gravitate deosebită, deoarece o femeie gravidă nu a fost asistată și supravegheată de personalul spitalului și a născut în spațiul exterior Compartimentului de Primiri Urgențe.
În jurul orei 5, o femeie în vârstă de 24 de ani, gravidă, mamă a altor 2 copii, s-a prezentat la Compartimentul de Primiri Urgențe al Spitalului Municipal Urziceni. Cu toate că în spital există o secție de obstetrică ginecologie cu compartiment de neonatologie, spitalul nu a putut asigura gardă specializată însă a existat un medic chirurg care trebuia să coordoneze acordarea asistenței medicale. Invocând lipsa medicului de gardă specializat, personalul din CPU a contactat Serviciul de Urgență 112, care a trimis o mașină aflată în imediata apropiere.
Din primele informații, se pare ca pacienta nu a fost consultată, supravegheată și însoțită până la mașina Ambulanței, ceea ce a determinat declanșarea nașterii în spațiul exterior al clădirii, unde a primit îngrijiri de la echipajul Ambulanței.”
Folosind o jumătate de adevăr, acea jumătate care generează emoție, care stârnește revolta publicului căruia i se oferă o țină, o tâmpenie mai mare nici nu putea să spună ministrul, ca să se scoată cumva
Ipoteze sunt multe, iar ceea ce a prezentat Rafila este una dintre ele. Sunt perfect de acord că o echipă de gardă din acel spital ar fi trebuit să o asiste măcar până la sosirea ambulanței. Dar dacă femeia și însoțitorul/însoțitorii au decis să plece, pentru că știu ei mai bine ce au de făcut. Spuneți-mi că nu ați întâlnit asemenea situații, că doar trăim într-o țară unde știm să ne tratăm singuri pentru aproape orice, iar când dăm de naiba urlăm că nu mai are cine să ne ajute, că medicii sunt cei ticăloși. Așa să fie? Încercați să priviți cu obiectivitate, dincolo de emoție.
Vreți ”sânge” ca să fie răzbunată situația? Foarte bine, să fie sânge, dar mai departe?
Emoția publică impune o demisie de onoare sau o demitere a directorului spitalului? Ia să vedem cum stau lucrurile! Să presupunem că își prezintă demisia sau va fi demis, că deh… onoarea și calmarea spiritelor. Asta va duce la angajarea medicilor lipsă din sistem? Se vor ocupa acele posturi? Va avea măcar spitalul din Urziceni medici specialiști în obtretică-ginecologie, în neonatologie? Posturile au fost scoase, s-a făcut și oferta salarială de peste 20.000 plus alte beneficii. Și totuși nu vine nimeni.
Vor da năvală medicii specialiști să intre în sistemul public? ”Gata, bine că nu mai e directorul de la Urziceni, că acum suntem și noi liniștiți și intrăm în sistem!” Asta credeți că vor spune medicii din toată țara. Și da, vorbim despre toată țara, pentru că este o problemă de sistem, una despre care Rafila sau Arafat refuză să vorbească. De ce și Arafat? Pentru că și el are o parte din vină. El este creatorul UPU, o structură incontestabil necesară, dar care nu funcționează în strânsă legătură cu secțiile de specialitate din spitale, ci ca un stat în stat.
Am scris în repetate rânduri despre criza de medici de la SJU Ploiești. Vezi un exemplu AICI. S-a ajuns în situația de a nu mai putea asigura gărzi pentru două secții esențiale, neurologie și cardiologie. Și nu sunt singurele. Medicii pleacă din sistemul public sau se pensionează, iar cei tineri nu sunt atrași de sistem.
Ați văzut că sunt momiți cu salarii mult peste ceea ce câștigă un român de rând. Peste 20.000 de lei pe lună, plus alte beneficii. Știu, unii ajung în privat, pe sume mai mari, unii pleacă din țară, dar nu toți.
Ce se întâmplă de nu vor cei rămași? E clar că nu e o ”chestiune de bani”. E mai mult decât atât, iar asta înseamnă o problemă de sistem, mai precis de organizare a sistemului medical din România.
Presiunea pusă pe cei rămași, cei cu experiență, este enormă. Am stat de vorbă cu câțiva astfel de medici, iar părerea unanimă poate fi rezumată cam așa: ”Credeți sau nu, suntem epuizați. Suntem amenințați de tot felul de indivizi, care pătrund cum și când vor ei în spitale. Suntem amenințați cu dosare penale. Acoperim și gărzile pe specializările noastre, suntem solicitați și pe alte specializări. Credeți că banii rezolvă totul?”
Și nu pot spune că nu au dreptate. Banii nu rezolvă totul. Nici o demisie sau o demitere nu rezolvă problemele de fond din sistem. Poți demite toți directorii de spitale, dar problemele de fond rămân. Nu este treaba noastră să oferim răspunsuri, nu pentru asta ne-am pregătit și nu pentru asta suntem plătiți. Presiunea publică ar trebui să se îndrepte nu către un medic sau un director de spital, ci către cei din fruntea sistemului, cei care pun de fiecare dată batista pe țambal, iar continuarea o știți, o simțiți dacă ajungeți să interacționați cu sistemul.
Revenind la problema femeii care a născut pe trotuar, în fața spitalului, înainte de toate trebuie aflate faptele exact așa cum s-au petrecut, fiind foarte important să știm dacă a plecat conform deciziei familiei, fără să mai aștepte salvarea. Nu se prezentase oricum unde trebuie.
Sunt multe de spus, dar emoția publică nu vrea să le vadă, fiind mai simplu, mai convenabil de spus: ”Așa cevaaaa!… În ce țară trăim? Vai ce nenorociți ăia de la spitalul din Urziceni!” Nu le iau apărarea medicilor, pentru că știm foarte bine ce specimene sunt și printre ei, dar în lipsa unui medic specialist în acel spital, din motivele expuse mai sus, cine ar fi preluat cazul? Dacă era o naștere cu probleme, ia ghiciți pe cine târau în instanță, pe cine trăgeau la răspundere? Fix pe cel care nefiind de specialitate, dar nimerindu-se pe acolo, forțat de împrejurări ar fi încercat să ajute. Vi se pare corect?
Vestea bună e că femeia și copilul pe care l-a născut sunt sănătoși. Vestea proastă e că sistemul tot bolnav rămâne.
