Este 1 iunie, ziua ta. Ești încă mic și lumea ta e altfel. Chiar și cei mai săraci se pot bucura de puținul lor, dacă au o bucată de pâine. Unii nu au… Dacă din întâmplare citești asta, dacă ai vârsta la care înțelegi măcar puțin din ce va fi, încearcă să nu uiți.
Cândva, când eram copii, părinții ne-au învățat să spunem ”Iartă-mă!”. Poate că a sosit momentul să facem invers, să îi rugăm noi pe copii să ne ierte.
Am scris următoare rânduri azi, după ce, alături de colegii mei, am încercat să găsim cât mai multe lucruri frumoase despre care să scriem, într-o zi de 1 iunie, care ar fi putut fi altfel, dacă noi, ”ăștia mari”, nu am fi fost atât de indolenți. Am găsit atât de puține, așa că am simțit nevoia să spun asta:
Copile…
Joacă-te! Ieși din casă, lasă telefonul sau tableta și bucură-te de lumea reală. Ea e cea în care vei trăi. Cea virtuală e doar o invenție care te rupe de ceea ce urmează. Are și partea ei utilă, te poate ajuta, dar este și o capcană pe care trebuie să o înțelegi. Să nu te minți!
Bucură-te de libertatea de a alerga, de a te juca, de a râde cu ceilalți copii. Cu ei vei trăi mai târziu, cu ei vei lucra și tot cu ei te vei distra. E important să vă împrieteniți și să rămâneți împreună!
Copile…
Nu-ți jigni dascălii, nu râde de ei. De ei depinde viitorul tău. Înțelege-i acum, când sunt supărați și nu vin la școală. Vor trece și aceste proteste, dar mult mai important este cum vor trece.
Învață de la ei, de la ce fac în aceste zile, cât de important este să fim uniți. Iar asta se întâmplă în lumea reală.
Învață să îți ceri drepturile, nu așa cum am făcut-o noi, în ultimii 33 de ani, doar anemic, de cele mai multe ori dezbinați. Nu am știut altfel cum, nu ne-a învățat nimeni. Nică măcar nu cred că ne-am străduit. Ne-a omorât comoditatea. Au avut grijă, în schimb, să ne dezbine, să ne facă mai egoiști, mai nepăsători față de ceilalți.
Copile…
Chiar dacă ceilalți sunt diferiți, chiar dacă au alte preocupări, să nu-i urăști, cum nici tu nu vrei să simți că ești tratat. Acceptă-i așa cum sunt, cum și ei trebuie să te accepte. Poate unora le merge mai bine, poate într-un anumit moment nu au nevoie de ajutorul tău. Poate mâine situația se schimbă, așa că ajută-i chiar dacă într-un astfel de moment tu nu ai nevoie de ajutor.
Vezi tu, copile, dacă noi, ”ăștia mari”, am fi fost atenți la toate astea, dacă ne-ar fi păsat de ceilalți, astăzi profesorii nu ar mai fi protestat. Astăzi, unii nu ar fi fost mai cu moț, ”speciali”. Ar fi fost o lume în care fiecare ar fi primit după ce a muncit, nu una în care unii trebuie să muncească pentru ca alții să aibă nesimțit de mult și nemeritat.
Nimeni nu e special atunci când vine vorba de meserie. Suntem mai mult sau mai puțin talentați, mai mult sau mai puțin muncitori, dar nu speciali. Fiecare este util, dacă își face treaba bine. Un mecanic bun este mai valoros decât un magistrat nepăsător sau rău-intenționat. O femeie de serviciu care muncește din greu pentru o pâine este mai valoroasă decât un polițist șpăgar. Este despre valoarea umană, despre cum îți faci treaba. Da, unii învață mai mult, trebuie să câștige mai bine, dar asta nu le dă dreptul să îi trateze pe ceilalți ca pe sclavi, să îi desconsidere și să le ia bruma de bani pentru care muncesc din greu.
Copile…
Învață-ți cât mai bine limba maternă! Învățând-o, vei putea mai ușor să îți dai seama că analfabeții nu au ce căuta în politică. Vei înțelege că nu e problema ta că nu le-a plăcut cartea, dar și mai important că nu trebuie să pui ștampila pe buletinul de vot unde se vor înghesui. Nu au ce căuta acolo și nu au ce căuta să ajungă să te conducă. Ei nu te pot conduce pentru că nu sunt capabili, iar tu trebuie să le împiedici ascensiunea. Tu trebuie să decizi, nu ei! E loc și pentru ei sub soare, dar nu în fruntea ta.
Să nu votezi LOAZE care întotdeauna găsesc bani pentru ei, pentru salariile și indemnizațiile lor, dar pentru părinții și dascălii tăi mint că nu au. Votează-i pe cei care sunt capabili să facă bani, nu să caute scuze!
Vezi tu, copile, dacă noi am fi știut toate astea, dacă le-am fi înțeles, dacă nu am fi făcut atât de multe prostii, poate că astăzi aveai mai multe motive să te bucuri de ziua ta, să nu stai cu părinții în trafic atâtea ore pentru 10-15 km. Poate cărțile erau mai ieftine, la fel și prăjiturile și jucăriile sau poate părinții tăi ar fi câștigat atât cât trebuie, încât să nu auzi: ”Poate altădată, acum nu mai avem bani…”
Înțelege-i, respectă-i și susține-i pe cei care se luptă pentru drepturile lor. Va veni ziua în care și ei o vor face pentru tine. Asta dacă nu vrei să îți cauți de muncă prin străini, să îți petreci sărbătorile gândindu-te la cei de acasă. O fi frumos la alții, o fi mai bine pentru o perioadă, dar nicăieri nu-i ca acasă.
