Avem șansa de mai bine de doi ani, să ne bucurăm de ceea ce în campanie ni se servea sub sloganul „administrație la firul ierbii”. Nu înțelegeam noi în detaliu ce va să însemne, dar eram convinși că e de bine. Ascunși după mitul Volosevici, toți candidații liberali se întreceau să se asocieze cu acesta. Astăzi, se întrec în a-l face responsabil de acest dezastru de administrare.
Pentru că lista lucrurilor în care Ploieștiul este campion al neajunsurilor ar fi mult prea lungă, aș dori să le arăt aleșilor locali un singur exemplu. O stradă ultracentrală, Gr Vasile Milea, ce leagă Piața Centrală de bulevardul Republicii.
Mai exact parcarea acesteia. Punctul zero al orașului, locul unde zilnic gradul de ocupare este maxim. Atașez poze făcute foarte de dimineață când parcarea este liberă. Cetățenii plătesc doar pentru a-și rupe mașinile în gropile acestei parcări.
Nu este cea mai mare problemă a Ploieștiului. Este doar un exemplu relevant și un tipar pentru oraș. Este relevant și pentru ca directorul SGU, societate ce administrează parcările este considerat un manager de succes pentru că a obținut profit. Îl invit să privească imaginile de la finalul textului.
Îi invit pe toți aleșii sau numiții pe criterii politice, sub conducerea cărora Ploieștiul se mândrește cu realizări de genul „cel mai urât orășel al copiilor”, „cea mai urâtă piață de municipiu”, să privească imaginile.
Exact așa arată orașul. O ruină, condus de oameni deosebiți, specialiști cărora dușmanii le pun piedici. Profesioniști adevărați loviți de ghinion.
Cum oare este posibil ca în orașul în care practic nu există opoziție să nu existe nici o realizare? Ba mai mult, contabilizăm regres!
Priviți aceste imagini. Oglinda a ceea ce sunteți!
