În ultima vreme, probabil și pe fondul creșterii exagerate a prețurilor la tot, din ce în ce mai mulți părinți se plâng de cheltuielile la care trebuie să participe pentru copiii lor înscriși la diverse unități, școlare sau sportive, care, teoretic, nu sunt obligatorii, dar, practic, dacă părintele nu participă cu bani, copilul său este marginalizat. Este o situație reală, asta chiar se întâmplă!
Pe de o parte sunt părinții care, cer anonimat pentru ca ai lor copii să nu sufere, dar care ne scriu că sunt copleșiți de banii care li se cer (montat de aer condiționat la grădiniță, catalog electronic la școală, cantonament la cluburile sportive), bani pe care ei chiar nu și-i permit. Pe de altă parte, sunt părinții potenți financiar, care nu înțeleg situația primilor.
Ce se întâmplă la școli și grădinițe
„Nu este obligatoriu, doar cine vrea să participe…”, începe propunerea venită, de multe ori, din partea unui părinte deranjat că ori e prea cald în grădiniță, ori vrea dulap și jaluzele la școală.
Realitatea este că, unii părinți se simt obligați să participe pentru că, dacă nu o fac, al lor copil va fi arătat cu degetul de către colegi sau va fi subtil marginalizat de către cadrul didactic.
Normal ar fi ca aceste propuneri să nu existe! În fond și la urma urmei aceste forme de învățământ sunt gratuite… cel puțin teoretic.
Toate materialele scrise pe această temă au ridicat numeroase comentarii, mai ales din partea părinților cu posibilități financiare, sau ale cadrelor didactice, care se simt lezați de faptul că scriem. Dacă ei știu că este corect cum procedează, nu ar trebui să ia această atitudine.
Dăm ca exemplu aici scandalul de la grădinița din nord care a pus aer condiționat pe banii părinților sau de școala Moisil unde catalogul electronic este achitat de către părinți.
Ce se întâmplă la cluburile sportive
Aici problemele sunt mai mari. Cluburile, în general, nu au posibilități financiare pentru a organiza cantonamente juniorilor sau a le lua echipamente „la fel”, și aici vorbim de sporturile de echipă. Multe din acestea se fac din banii părinților.
Dacă un părinte nu are să dea, copilul lui va arăta „altfel”. Cum se va simți acel copil? Cum se va simți acel părinte care știe că nu îi poate asigura copilului ce îi trebuie ca să fie „la fel” cu ceilalți din echipă?
Și atunci părintele respectiv, va face tot posibilul, inclusiv ceea ce ce pentru el reprezintă un „sacrificiu”, pentru ca respectivul copil să fie la fel cu ceilalți. Dar nu toți pot face asta, și, mai ales, nu de fiecare dată. Astfel copilul cu părinți fără posibilități nu va merge în cantonamente, nu va beneficia de pregătirea celorlați și, poate, deși înzestrat cu calități pentru sportul respectiv, nu va putea să se afirme. Și, iată cum, totul se reduce la bani, nu la valoarea copilului.
Mulți copii valoroși se pierd astfel, fiind marginalizați în favoarea celor care au susținere financiară. Nu de puține ori, pentru că tatăl sau mama „sponsorizează” cu bani, evenimente sau produse o echipă, copilul, deși mai slab decât alți coechipieri, va fi preferat de antrenori și cluburi, va juca mai mult atunci când soarta meciului nu depinde de el, pe scurt, va fi mai vizibil decât un copil bun dar fără posibilități.
Situația se cunoaște, este general-valabilă la cluburile sportive „de stat”, mai ales în cazul anumitor sporturi.
Concluziile situației de fapt
Niciun părinte nu va recunoaște niciodată că dă bani pentru ca al lui copil să ia un punct – două în plus la o testare sau o ascultare, să se ocupe educatoarea mai cu atenție de el, sau să fie introdus în teren mai multe minute. Toți vor spune: „Vai, copilul meu merită să fie acolo! Copilul meu merită nota asta! Copilul meu are o valoare inestimabilă!”. Pentru că așa suntem construiți, ca oameni, să ne supraevaluăm copiii și să nu-i privim obiectiv.
Nu e de condamnat, este firesc. Dar ar trebui poate să lăsăm vocile mai jos atunci când sunt scoase la iveală supărări și frustrări ale părinților cu copii nedreptățiți din motive financiare. Chiar dacă nu au bani, au dreptul la a spune ce îi deranjează. În general lucrurile sunt simple, noi, oamenii, le complicăm. De ce oare este așa de greu să acceptăm că există și oameni altfel decât noi?
Oricum ar fi, practica aceasta de a se cere și de a se da bani suplimentari nu va înceta, nici la școală, nici în grădiniță, nici în sport. Vor exista întotdeauna păreri împărțite, divergente și lucrurile nu se vor opri aici. Din păcate, ca de mâine totul să se oprească și să se țină cont doare de valoare și nu de bani, este o situație utopică și, cel puțin în România, nu va fi posibilă mulți ani de acum încolo.
