Când e să meargă prost, păi totul merge prost… Iar am făcut frigul azi-noapte. Se pare că a devenit o obișnuință. O dată la câteva zile, dăm drumul la caloriferele electrice în toată casa că celelalte sunt sloi.
Și nu pot să nu-mi aduc aminte de discuțiile de astă-vară, cu o vecină din aceea de-a mea, drăguță și vorbăreață, care îmi spunea „Lasă, e bine că au oprit acum. Dacă nu opreau să repare, la cât de terminat e cazanul ăla, nu ne ținea peste iarnă. Mai bine opresc acum, repară, stăm o lună – două fără apă caldă, dar la iarnă vom avea și căldură și apă caldă, nu vor fi probleme”.
Treptat, pe zile ce treceau și mă întâlneam cu ea, era mai crispată. Nu se mișca nimic acolo. „Eu știu, bărbată-miu lucrează acolo. Nu face nimeni nimic. Se pierd zilele de pomană…”, povestea vecina.
Ehe, de oprit au oprit, dar nu a reparat nimeni nimic. Doar s-au certat. Iar când i-au dat drumul, i-au dat drumul nereparat. Deci a avut dreptate femeia…
Să lăsăm vara, că a trecut, și să revenim în timpurile noastre… reci.
Azi noapte am dormit cu câte două perechi de șosete și hanorace sau halate de casă. Și asta în condițiile în care am avut calorifer electric pornit în fiecare cameră, dar nah… ultimul etaj, bloc neizolat… nu fac față.
Citește și: Jurnalul ploieșteanului rămas fără apă caldă (și căldură). Vă era dor? Mie NU!!
Probabil că este vina noastră, că stăm la ultimul etaj și de-asta am dormit așa. Cei de la etajele intermediare o duc mai bine… cred. Ce să facem? Nu putem să ne mutăm pentru că nu fac față caloriferele electrice, deși, după cum merg treburile, se pare că asta este soluția.
Mai nasol este că unul din copii deja este bolnav… de la tura trecută de oprit căldura din cauză de crăpat CAF-uri. Fix asta îmi lipsea acum. Nu-mi ajung antibioticele și aerosolii pe care îi bag de zile întregi în el, mai băgăm că… ce alte soluții avem?
Salvarea mea pentru următoarele zile pare a fi plecarea la munte în weekend. În sfârșit, mă duc și eu unde am căldură (sper), că doar n-oi păți ca în vară la bulgari.
Și, ca să închei într-o manieră pe care o meritați cu toții, voi, edilii orașului, de la mic la mare, întreb și eu (retoric) și vă urez și eu câte ceva, așa, ca de sărbători:
De ce n-ați reparat, mă, CAF-urile astă vară când ați oprit apa caldă? Că ați fost prea ocupați să vă certați? În loc să vă apucați de treabă în secunda în care ați oprit apa caldă, ați știut să vă certați peste tot și să aruncați vina unii pe alții. Și uitați unde am ajuns! Nu doresc răul nimănui în mod normal, dar când mi se îmbolnăvesc copiii din cauza voastră și a combinațiilor voastre politice și a orgoliilor voastre stupide, nu pot decât să vă doresc să vă ia mama dracului pe toți și să vă duceți învârtindu-vă, că ne-ați mâncat nervii și sănătatea!
