Jurnalul ploieșteanului rămas fără apă caldă: Ultimul episod (sper). Cum mă pregătesc pentru apa ce va veni

Au zis 1 septembrie, au zis 4 octombrie, au zis 15 octombrie, acum au zis 16 sau 17 sigur. Deci, clar, cel târziu luni dimineață vom avea apă caldă!

Am început pregătirile pentru marea sărbătoare. Am emoții, recunosc! Am și uitat cum este să mă spăl la mine acasă.

De când a venit vremea rece și nu ni se mai încălzesc sticlele cu apă pe balcon, mergem să ne spălăm peste drum, la mătușa. Ea are centrală. Norocul este că, în perioada asta a fost plecată, că altfel nu știu cum ar fi suportat acest du-te-vino continuu la nostru la ea în casă.

Ne-a anunțat că săptămâna viitoare se întoarce. Eu sper să ne dea drumul la apă până atunci, așa cum au promis, pentru că, altfel, nu știu ce vom face… Cu ea acasă chiar nu avem cum să mergem când ni se năzare să facem duș. Au fost zile când am mers și la 10 seara…

Citește și: Jurnalul ploieşteanului rămas fără apă caldă: Plebeeeee, ne dă stăpânirea drumul la apăăăăă!

Dar eu sper că nu va fi cazul și că, de luni, va începe sărbătoarea! Apă caldă acasă!!!

Mă uitam cum au vopsit în roșu Ploieștiul pentru a-și „marca teritoriul”. Cum? Nu știți? Luați de citiți AICI! Merită, pe cuvânt! E fabulos… de penibil!

Acum încep să se laude, probabil, și că au dat drumul la apă caldă (dacă vor da)… Sper din suflet să meargă bine „probele” instalațiilor. Știu că este posibil să dea rateuri și să ne trezim că „Vai, dar nu putem da drumul. Am încercat, dar sunt probleme de instalație. Reparăm și… revenim!”. Adică va trebui să scriu în continuare la acest jurnal…

Să revenim la pregătiri: Am pus deja în dulap, la loc, oala mare de încălzit apa, aceea de inox pe care am folosit-o în toată această perioadă.

Am luat sticlele de pe balcon, le-am golit și le-am pus la PET-uri. Am spălat ibricul și l-am pus la locul lui.

Am făcut inventarul prosoapelor și, am ajuns la concluzia, că lipsesc vreo cinci. Cred că sunt pe dincolo, pe la mătușa. Mă duc diseară să le iau. A, ba nu pot… că mai avem ture de dușuri acolo weekendul ăsta. Le voi lua probabil duminică…

Mi-am anunțat copiii că de luni vom avea apă caldă. Cei mari nu au părut impresionați. Ei s-au obișnuit cu mersul dincolo la duș. Cea mică însă m-a întrebat dacă nu îi vor mai îngheța mâinile când se spală atunci când vine de afară.

Citește și: Jurnalul ploieșteanului rămas fără apă caldă: După 1 septembrie, a urmat 4 octombrie, acum cică 15 octombrie… Ajungem în decembrie… 2022?

M-am lăudat și bucureștenilor că nouă ne va da drumul la apă caldă și iar le vom da mucul. „Stai tu să vezi întâi că îți curge apă caldă la robinet, și apoi să vii să te lauzi!”, a venit replica lor. Eh, sunt doar invidioși, știu eu…

Am cumpărat chips-uri și popcorn și le-am ascuns sus de tot în dulap. Plănuiesc să sărbătoresc duminică seară, sau cel târziu luni, în pat, în halat de baie, după un duș fierbinte, cu un episod din Game of Thrones (serial pe care tocmai l-am reluat a patra oară pentru că mi-e tare drag de dragonii ăia… parcă îi și văd încălzind CAF-urile noastre).

Mă încearcă sentimente de bucurie amestecată cu teamă. Parcă nici nu-mi vine să cred că este real ce mi se întâmplă: voi avea apă caldă!!!

A fost o perioadă tumultoasă a vieții mele. Din care, însă, sper că voi ieși mai puternică.

Am învățat că pot să mă spăl la chiuvetă cu dopul pus, am învățat că pot găuri dopul unei sticle cu acul încins în foc și să îmi fac duș portabil. Am învățat să fac economie la apă prin folosirea săpunului solid în locul gelului de duș. Și, mai presus de orice, mi-am depășit limitele de suportabilitate și rezistență la stres.

Deci, după concepțiile aleșilor noștri, am avut doar de câștigat de pe urma acestei crize a apei calde. Drept pentru care, le mulțumesc pentru faptul că ne-au oprit apa caldă și îi rog să se felicite public pentru cât de multe ne-au învățat pe noi, ploieștenii în această perioadă.

Mulțumim, dragi aleși, și vă felicităm pentru soluția ingenioasă pe care ați găsit-o pentru a ne ridica IQ-ul! Să nu mai auzim de voi!