…cel puţin aşa se zvoneşte prin urbea lui Caragiale…. și ce bine ar fi să fie așa….

Au trecut 2 luni de zile de când Ploieștiul se spală cu apă rece. Parcă ne-am obișnuit cu toții. Mai puțin un coleg de-al meu…

El, de obicei, este foarte puțin vocal în ceea ce privește situația orașului. Este un pacifist visător incurabil care, de obicei, vede doar frumosul în tot. Nu vă spun că, de când ne-a oprit apa caldă, a început să scrie chestii nasoale: scrie despre dușurile reci, despre curentul electric, despre Vodafone… jur că nu îmi vine să cred. Lipsa apei calde a trezit în el forțe nebănuite. Dacă mai durează mult, posibil să se apuce și de epigrame… 😉

Sper că, pe 4 octombrie, odată cu venirea apei calde, să nu-l părăsească supărarea și să mai scrie, așa, de toate relele, că tare bine le zice…

În ce mă privește, mă pregătesc (iar) să plec în concediu. Cred că va fi o călătorie inițiatică de data asta, de căutare a sinelui pierdut timp de 15 ani…. dar, când mă întorc, teoretic, o să am apă caldă! Cel puțin așa îmi place să cred…

Citește și: Jurnalul ploieşteanului rămas fără apă caldă: Mi-e frig și vreau să vină DNA-ul!

Nu mai plec, ca data trecută, disperată după dușuri. Odată cu răcirea vremii, m-am obișnuit să mă spăl la lighean, sau, mai bine zis, „la dop”.

Punem dopul în chiuvetă, turnăm apă fierbinte din ibric și combinăm cu apă rece. E „ligheanul” pentru partea superioară. Pentru partea inferioară folosim ligheanul clasic. Ne-am obișnuit…

Observ că am o stare de spirit mult mai bună față de acum o săptămână și ceva, când strigam să vină DNA-ul. Bine, nu mai mi-e așa frig și mi-a trecut și răceala. În plus, acum am ceva speranță, poate nu e în zadar…

Stăpânii spun că dau drumul la apă caldă pe 4 octombrie, eu sper ca măcar pe 15 să avem. Mult a fost, puțin a rămas…

E clar că, la ce haos s-a creat, vor da drumul… cum, necum, dar o vor face. Mă rog doar „să țină” acel CAF și să nu crape. Mă rog ca, în perioada în care a fost apa oprită, să nu se fi ancrasat țevile sau să se spargă vreuna (nu mă pricep, nu sunt de specialitate, dar ați înțeles ce vreau să spun…).

Citește și: Jurnalul ploieșteanului rămas fără apă caldă – ULTIMA ZI…

Ce-ar mai fi ca, după 2 luni de apă caldă oprită, să dea drumul și să se crape țevile? Și să trebuiască oprită din nou… Ce, credeți că nu e posibil? Ba bine că nu…

Ne așteaptă pe toți (cei de la blocuri) o toamnă târzie și o iarnă care sunt sub semnul întrebării încă: vom îngheța sau nu în case?

Și, dacă asta este întrebarea anului 2022 în Ploiești, sper ca oamenii să țină minte la alegerile de peste 2 ani și să-i taxeze pe toți așa cum merită.

Din păcate, cred că îi vor taxa, dar îi vor taxa „prost”, ca să zic așa. Vedeți ce s-a întâmplat în Italia? Cam asta „ne paște” și pe noi, în prima fază la nivel local. Ce se va întâmpla atunci? Din păcate vom vedea…

În ce mă privește, sunt ca cetățeanul turmentat (ploieștean, cu siguranță): „Eu cu cine votez? (hâc!)”