Au trecut aproape 2 luni de când lucrurile au luat-o razna, aici, în orașul lui Caragiale. Apa caldă e doar un vis frumos, o himeră, dar și cel mai bun subiect, prezent pe buzele tuturor. Experții vorbesc în șoaptă, dar părerologii știu exact când vine apa caldă la Ploiești.
În urbea muncitoarească se așază, pe zi ce trece, dar mai ales după lăsarea serii, un frig de-ți îngheață oasele. E normal. Septembrie e pe ducă, iar iarna bate, în mod evident, la ușă. Ții de ușă cât poți și pui plapuma aia groasă. Șosetele le asortezi cu pufoaica pe care, o pui pe tine și o închizi până la gât. La final, o scotocești prin buzunare și speri să dai de două-trei bancnote de 50 de lei.
Citește și: Când îți iei ultimul model de telefon, îți urăști locul de muncă și ești nemulțumit de viață
E dezastru tot ce are legătură cu apa caldă și cu frigul de afară. Nu mai rezistă nimeni așa. Nu e normal. E inuman să fim tratați astfel. Poate că nici nu ar trebui să ne gândim la soluții căzute din cer, ci să punem în practică metode simple pentru încălzirea casei în care locuim. De ce să ne milogim pentru drepturi, când putem să ne debarasăm de cei care știu doar să promită?
Presupun că strămoșilor noștri le era mai simplu. Puneau un lemn pe foc, iar soba de teracotă își făcea treaba minune. Însă, tot strămoșii noștri ar fi supărați dacă ar afla că până și la țară, mulți au stricat sobele și le-au înlocuit cu o centrală de consumă a prost și te bagă-n faliment.
Citește și: Mihai Tonsciuc, ploieștean și consilier local: “Iulian Dumitrescu este vinovat pentru că nu avem apă caldă în Ploiești”
Cei care s-au născut și au stat doar la bloc, nu prea pot face cine știe ce comparații, însă pentru cei care au prins si vremuri cu casă pe pământ, povestea cu apa caldă și căldura sunt o glumă proastă care se întâmplă.
Pentru că promisiunile sunt multe și pentru că nu există minuni, cel puțin nu d-astea administrative, ce-ar fi să vă introduc în discuție, ca o prezentare mai mult decât normală, un calorifer pe ulei.
Deși credeam că soluția asta ar putea fi una deloc eficientă, se pare că un calorifer pe ulei își poate face datoria de minune în orice gospodărie cu, să spunem, două camere.
Se învârte contorul, zici că-i titirez
S-ar putea să fie o problemă consumul de curent al unui calorifer pe ulei: undeva între 2-3 KW/h. Consumul ăsta nu e de neglijat, mai ales că traversăm o perioadă cu scumpiri astronomice. Totuși, frigul nu trebuie să ne ia prin surprindere și nici nu trebuie să așteptăm deciziile oamenilor care se bâlbâie, de aproape 2 luni, în a soluționa problemele.
Așadar, după robinetul Delimano urmează caloriferul pe ulei pe care dai sute bune de lei. Asta e direcția. Fie că vrem, fie că nu vrem, frigul va veni, iar gradele pe minus ne vom amorți cu totul. Nu avem bani de centrală, dar un calorifer s-ar potrivit în peisaj.
Ne aflăm într-un film prost, cu regizori neinspirați și cu noi, cetățenii de rând, în rolurile principale.
Și uite așa, acum mă pot lăuda cu faptul că pot intra cu bine în iarnă, dacă țin caloriferul pe ulei în funcțiune, ore bune, poate chiar toată noaptea. Și, în momentul în care va veni factura la electricitate, îi voi da redirecționare către cei care sunt vinovați de mitocănia asta. Toți sunt vinovați. Fără excepție.
Închei aceste rânduri prin a spune că, în vremurile astea, cel mai bine ne-ar sta împreună, în familiei, la propriu, ca să consumăm mai puțin. În caz că ne iau ăștia și curentul, ne vom bucura, cu dragoste nemărginită, de căldura sufletească.
Gata, că se învârte contorul ca un titirez.
