Nici acum nu vă e clar că suntem ”pe barba noastră”? Problema apei calde din Ploiești – cei afectați sunt obligați să se descurce pe cont propriu

Furnizarea apei calde a fost sistată în Ploiești la începutul lunii august, cu promisiunea că revizia se va încheia la finele lunii, iar furnizarea va fi reluată. Nu s-a întâmplat asta și nici nu sunt șanse să se întâmple prea curând. Ce aveți de gând să faceți?

Nu are sens să reluăm toată povestea, putând să dați un search pe Observatorulph.ro, unde aveți zeci de articole și zeci de conferințe de presă și declarații pe această temă. Vorbă multă, apă caldă… ioc. Și dacă până acum oamenii s-au mai spălat cu apă rece, au mai încălzit câte o oală, și-au mai montat un instant de apă caldă, de acum încep să-și pună problema încălzirii din sezonul rece.

Iar asta vine pe fondul în care minunații guvernanți tocmai au anunțat coborârea plafonului pentru tariful subvenționat la energie electrică, de la un consum de maxim 300 de kw/lună, la unul de 255. Cu alte cuvinte, dacă bagi un calorifer electric în priză… te-ai ars. Și nu din cauza căldurii, ci din pricina facturii, iar asta sigur nu te încălzește cu nimic, dar nici rece nu te poate lăsa.

Dacă și primarului îi e silă să mai vorbească despre subiect la modul politic, îmi imaginez cam câtă silă le este celor care nu au apă cadă și se tem că nu vor avea nici agent termic. Pe oameni nu îi interesează politic nimic. Ei vor apă caldă! Fericiți cei care au centrale termice, căci a lor va fi factura la gaze! Pe cei care nu au, deși îi văd supărați pe bună dreptate, nu-i văd însă protestând în niciun fel, exceptând online, care e clar că nu se pune, pentru că nu produce efecte. Sunt aproximativ 130.000 de ploieșteni afectați!

Habar nu am dacă, protestând, ar rezolva problema furnizării de agent termic în sistem centralizat, dar ar avea toate motivele să o facă pentru o cu totul altă problemă, anume interdicția de a se debranșa. Și dacă nu ar avea interdicția, cui să se adreseze, pentru că operatorul serviciului nu există? Ba există, ba nu există, ba are șef, ba nu are, ba-la-muc! Este o mare MĂGĂRIE!

Citește AICI despre imposibilitatea ploieștenilor racordați la sistemul public de furnizare a agentului termic de a se debranșa

Cum să le interzici oamenilor să se debranșeze de la ceva ce nu furnizezi?

Am înțeles logica pentru care a existat această interdicție, printr-o Hotărâre de Consiliu Local, de acum 10 ani, deși nu sunt de acord cu ea. Avea o componentă socială, care să îi pună la adăpost pe cei care nu au mijloace materiale să opteze pentru o altă alternativă, mai precis să își facă separație la gaze, apoi să își achiziționeze centralele termice și accesoriile aferente. Totuși, într-o societate democratică, o astfel de măsură nu mai are nicio legătură cu democrația, cu libertatea omului de a alege ce este mai convenabil pentru el. Dar, repet, deși nu sunt de acord, pot să înțeleg dimensiunea socială ca fiind un compromis rezonabil în fața principiilor democratice.

Argumentația interdicției era însă valabilă atât timp cât asigurai serviciul public respectiv. Cum nu-l mai asiguri, prin această interdicție îi condamni pe oameni să stea în frig și în imposibilitatea de a-și asigura igiena? Ăsta e deja atentat la sănătatea publică!

Desigur, chiar dacă interdicția de debranșare ar fi ridicată, o bună parte a populației nu și-ar permite să apeleze la alternative. Instantul de apă caldă de 2-300 de lei iese din discuție, pentru că nu acoperă și încălzirea. Ce variante ai? Boiler electric (cel pe lemne iese din discuție), centrală termică sau aeroterme. Despre cele din urmă am discutat deja, ele făcând facturile la curent să explodeze. La fel și boilerul electric, care deși are un cost de achiziție rezonabil, undeva pe la 5-700 de lei fără conectică, aduce la rândul său costuri de exploatare prin consumul mare de energie electrică.

Pentru a avea și apă caldă și căldură, în cazul în care vă debranșați, opțiunea rămâne centrala termică. Chiar și cele mai ieftine pornesc de la 2500 de lei. Luați în calcul eficiența acestora, fiabilitatea și oricare alt aspect care confirmă faptul că ieftin înseamnă de cele mai multe ori fie calitate îndoielnică, fie costuri de exploatare mai mari. Apoi țevile, coturile, tot felul de racorduri și robineți și… manopera! Nici nu îți dai seama cum ajungi spre 10.000 de lei, cu o centrală rezonabilă ca preț (nu cea mai ieftină). Câți își permit, mai ales azi, când și cei care până mai ieri trăiau decent încep să își facă tot mai multe griji?

Lațul se strânge, de unde și titlul acestui text… este evident că fiecare este ”pe barba lui”/ se descurcă așa cum va putea, dacă va putea. Sunt multe localități în lume, inclusiv în România, care nu au serviciul public de furnizare agent termic în sistem centralizat. Câmpina este un exemplu în Prahova. A dispărut serviciul acum vreo 10 ani (cu aprox.), iar oamenii s-au adaptat în timp, însă erau alte vremuri. Ploieștiul este acum în această situație, putând să rămână definitiv așa. În promisiuni nu mai crede nimeni. Și totul pică într-un moment extrem de dificil, cel al crizei, un fenomen care se va acutiza și va produce efecte dramatice pe termen lung.