Există, în cartierele de blocuri ale Ploieștiului, o anumită înțelepciune tăcută a oamenilor care refuză să lase în paragină un petic de pământ. Nu e vorba de grădini mari, cu alei din piatră și havuzuri, ci despre acel impuls adânc omenesc de a face frumosul acolo unde altcineva l-a trecut cu vederea. Pe Aleea Iezerului, în zona de vest a orașului, în dreptul blocului 171, există o astfel de grădină care oprește pasul și, dacă ești atent, îți spune o poveste.
Din articol
Vara și-a intrat în drepturi, iar cineva a simțit-o înaintea tuturor. O simplă grădină de bloc, un spațiu comun pe domeniul public al orașului, a fost amenajată pentru ca locatarii blocului să se poată bucura chiar dacă nu stau la casă.
Pietre așezate cu răbdare, platforme etajate și flori în ghivece de lut
Privind grădina, primul lucru care te izbește nu este forma, ci intenția. Pietrele nu sunt aruncate la nimereală — sunt așezate, unele peste altele, cu răbdarea unui om care știe că o piatră nepotrivită strică tot. S-au ridicat astfel niște mici platouri de piatră, platforme etajate care amintesc vag de niște terase în miniatură, fiecare adăpostind câte ceva: un ghiveci cu muscate roz, o plantă suculentă care crește direct dintr-un vas decorat în stil popular, un pietroi calcaros pe care lumina de la prânz îl face să strălucească alb.
E un peisaj al reciclării cu sens: vase de lut vechi, obiecte adunate din diverse locuri, pietriș de râu strâns cu grijă. Nimic cumpărat dintr-un catalog de amenajări. Totul găsit, recuperat, transformat.
Lămpi solare și morișcuțe de vânt: detaliile care fac diferența
Iar noaptea, când blocul adoarme, grădinița are propriul ei felinar. Câteva lămpi solare cu cadru negru, discret metalic, înfipte în piatră ca niște santinele mici, luminează întreg ansamblul cu o lumină caldă, gălbuie. Nu costă nimic curentul, nu deranjează pe nimeni, e genul de soluție la care ajungi doar când te gândești cu adevărat la ceea ce construiești.
Pe o parte, morișcuțe de vânt în albastru și argintiu se răsucesc la prima adiere, aducând în decor acea notă de joacă fără de care o grădină riscă să devină prea serioasă. Pe cealaltă, o plantă cactus stă dreaptă, ca un detaliu exotic uitat de cineva care a călătorit.
Anvelope vopsite, o bicicletă albă și cocori de plastic: o altă față a grădinii
O altă zonă a grădinii aduce o energie diferită. Vopsite în galben aprins cu dungi maronii, albastre, turcoaz, anvelope vechi s-au transformat în jardiniere pline de culoare: mușcate, begonii, plante cărnoase. E paleta unui om care nu se teme de culoare, care știe că veselia nu e un viciu, ci un dar oferit celor care trec pe acolo.
O bicicletă albă, împodobită cu ghivece și coșuri cu flori agățate de ghidon, stă sprijinită de gard ca personajul cel mai elegant dintr-un tablou.
Opera unui singur om: locatarul gospodar care a transformat un colț de bloc
Tot acest colț de lume e, în proporție covârșitoare, opera unui singur om, un locatar al blocului, gospodar cu o imaginație decorativă ieșită din comun. Un om iscusit, cum se spune, adică unul care știe să facă cu mâinile lui ceea ce alții cumpără gata-făcut sau lasă nefăcut.
Toți vecinii îi apreciază munca și beneficiază de pe urma lui. Ba mai mult, rudele care vin în vizită la aceștia, admiră tot ceea ce acest om a ridicat cu „două mâini dibace” și o imaginație debordantă.
Dealtfel, fiica unei locatare ne-a trimis imaginile. „Vă las aici una din cele mai frumoase grădini de bloc din Ploiești, în opinia mea, și cred ca lumea ar trebui să vadă asta și să fie un exemplu în societatea noastră!”, ne-a scris aceasta.
Un exemplu de urmat: vara are și această față în Ploiești
Vara în Ploiești are și această față: nu cea de știri, nu cea de trafic sau de chestiuni administrative, ci cea a omului care se trezește dimineața și se gândește cum să facă mai frumos locul în care trăiește. Fără proiecte europene, fără fonduri nerambursabile, fără discursuri la microfon. Doar cu piatră, cu pământ, cu un pic de vopsea și cu mult timp dat cu grijă unui vis mic, dar real.
Grădinița de pe Aleea Iezerului nr. 3, din apropierea Școlii George Emil Palade, nu câștigă niciun premiu oficial. Dar câștigă ceva mai greu de dat: atenția oamenilor care trec grăbiți și, pentru o clipă, uită că se grăbesc.
