Salut și bine v-am regăsit! Sper că ziua de ieri v-a întâmpinat sănătoși și fericiți alături de copii, nepoți, strănepoți sau dimpreună cu copiii din sufletele voastre. Sper, de asemenea, că recomandările mele de săptămâna trecută v-au bucurat weekend-ul într-o oarecare măsură iar dacă așa a fost, eu unul sunt pe deplin mulțumit. Dar să știti că și recomandările de săptămâna aceasta aduc cu ele povești frumoase.
Filme:
Filmul mai nou, pe care vi-l propun pentru vizionare este un film co-produs și de către celebri regizori americani: Francis Ford Coppola (Dracula) și George Lucas (Războiul Stelelor). Este vorba despre un film japonez, multiplu premiat național și internațional, căștigător al Palm d’Or în anul lansării dar și nominalizat în același an la Premiile Oscar în cadrul secțiunii dedicate celor mai bune filme străine.
Numele actorilor niponi nu ne spun mare lucru pentru că nu suntem familiarizați cu aceștia, lucru dealtfel absolut normal; însă regizorul filmului nu este altul decât marele Akira Kurosawa (Cei șapte samurai), unul dintre părinții cinematografiei mondiale; nume despre care, câțiva dintre voi, poate că ați auzit în treacăt.
Actorul principal, Tatsuya Nakadai, interpretează un dublu rol de compoziție, pe cât de profund de amuzant pe atât de incredibil de dramatic. Așadar, eu nu fac altceva aici, decât să vă propun un film intrat în pleiada celor mai apreciate producții de marcă ale lumii dar și în panoplia celor mai bune filme nipone din toate timpurile.
Nu vă temeți de faptul că este vorba despre un film japonez pentru că povestea în sine, jocul actoricesc, cadrele teatrale și sinergia scenelor de luptă, chiar merită “toți banii”!
Filmul mai vechi este o propunere care vine la pachet cu doi actori ce nu mai au nevoie de nicio prezentare, fiind vorba despre doi dintre giganții cinematografiei franceze: Jean Gabin si Jean-Paul Belmondo. Filmul este o pledoarie sublimă despre dependențe, visuri, patimi, înfrânări, prietenii, greșeli, nebunii copilărești și lecții de viață.
Cei doi actori nu se cunoscuseră oficial până la turnarea filmului iar la vremea respectivă, Gabin era considerat deja patrimoniu national; un adevărat monstru sacru al cinematografiei din hexagon și nu numai. Belmondo, pe de altă parte, deși provenea din noua școală de film franceză era un tânăr actor aspirant, care la fel ca și Gabin, cochetase în tinerețe cu box-ul; așadar amândoi împărtășeau teoretic, căte un croșeu năpraznic și o mulțime de pasiuni comune.
Citește și: Mai nou ori Mai vechi?
Ca artist, tânărul Belmondo promitea încă de pe atunci să devină, ceea ce ulterior, de fapt a si devenit: un titan precum Gabin. Chiar Belmondo mărturisea într-un interviu că, până să-l întâlnească pe Gabin pentru filmările la această peliculă, se temea teribil de acesta; asta până la prima beție împreună.
De altfel, chiar și despre unele scene din filmul de față se zvonea că n-ar fi fost chiar toate … “jucate” 😉; eu cred totuși că a fost vorba doar de ceva marketing. După turnarea filmului, cei doi au devenit foarte buni prieteni și este cunoscut faptul că, atât de mult respect îi purta Belmondo “bătrânului”, încât îl alinta “Papá” (Tata).
Muzică:
Melodia mai veche este compusă și interpretată de un artist complet; poet, cantautor și muzician francez, care, ca orice creator de artă ce se respectă, își pune întotdeauna sufletul în creațiile sale.
Cum vă spuneam, piesa propusă de mine astăzi este interpretată aici cu maximă profunzime de însuși autorul acesteia; deși se spune că melodia nu și-a atins succesul deplin, decât abia peste un an, când a fost interpretată de căntăreața de origine egipteană Dalida (despre care vom mai vorbi, intr-o ediție viitoare).
Mai târziu, melodia a fost preluată și de către alți artiști francezi sau internaționali, ultima dată fiind readusă cu succes în atenția publicului, de către cântăreața belgiană Lara Fabian. Eu însă, întotdeauna am preferat mai mult varianta autentică, adică cea “de autor”, pe care v-o propun și vouă astăzi.
Melodia mai nouă este tot una “de autor” iar clip-ul pe care vi-l propun astăzi este de fapt o scenă de film; unul nu foarte apreciat de critici, din păcate. În acest film, Prince, căci despre el este vorba, pare-se că a încercat aici să cocheteze și cu actoria dar fără prea mult succes.
Este clar că filmul nu a făcut furori, însă melodia, DA 😊, aceasta ajungând să fie considerată de critici dar și de publicul larg, una dintre cele mai iubite și cunoscute piese compuse vreodată. Eu, cam atât am avut eu să vă spun, așa că nu vă mai rețin și vă las să călătoriți în lumea muzicii și a filmului.
Recomandările:
Fimul mai nou: Kagemusha (The shadow warrior), An: 1980, Regia: Akira Kurosawa; Cu: Tatsuya Nakadai, Daysuke Ryu; Gen: Dramă, Război.
Filmul mai vechi: O maimuță iarna (Un singe en hiver), An: 1962, Regia: Henri Verneuil; Cu: Jean Gabin, Jean-Paul Belmondo; Gen: Dramă, Comedie
Melodia mai nouă: Purple rain; An: 1983; Artist: Prince; Gen: Pop-Rock, R&B.
Melodia mai veche: Je suis malade; An: 1973; Artist: Serge Lama; Gen: Pop.
Vizionare și/sau audiție plăcută!
