Numiți cum vreți situația României, dar prefer să spun că e falimentară, deși cei care ne conduc coafează această situație în termeni ceva mai ”dulci”, ca să nu pară ceea ce este de fapt.
Atât timp cât consumi mai mult decât produci ești nevoit să te împrumuți. Este un adevăr incontestabil, pe care nimeni nu îl poate ascunde. Statul român generează mai puține venituri decât cheltuielile pe care le are de făcut, așa că apelează la soluții de urgență (împrumuturi) și la majorări de taxe și impozite. Atât poate statul român, un stat ai cărui reprezentanți au avut grijă să distrugă economia, să înstrăineze resursele și să nu pună nimic în loc. A fost mai simplu, plus că beneficiile pentru ei au fost fabuloase (doar pentru ei).
Ce ar fi putut să facă statul român?
Dincolo de cele două variante profund păguboase, enumerate mai sus, statul român ar fi putut să stimuleze producția internă. Ar fi putut să nu impună o fiscalitate excesivă, ba chiar să-i încurajeze pe antreprenorii autohtoni cu impozite și taxe mai mici, dar mai ușor plătibile și mai ales colectabile. Cu ce ne încălzește că avem un impozit mare, dacă nu-l plătim? Mai multe, mai mici și care să se vadă intrând în buget. Da, era greu… Și nici nu s-a dorit.
Credeți cumva că optica s-a schimbat? Iată ce spune Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR:
„România este în criză. Să sperăm că în această criză nu va veni o recesiune. Guvernatorul și-a exprimat speranța, de la tribuna de la care a vorbit joi, că România nu este în recesiune și sunt șanse să nu fim în recesiune, să trecem de asta.
Criză financiară nu există în România, asta este o poveste, și tocmai ăsta e punctul tare: nu avem criză financiară în această criză multiplă.
Eu cred că ne vom îndrepta inevitabil, este o părere personală, nu vorbesc în numele Băncii Naționale, ne vom îndrepta inevitabil către impozite mai mari, pentru că la această oră suntem țara cu impozitele raportate la PIB pe ultimul loc din Uniunea Europeană. Adică, veniturile din buget raportate la PIB sunt pe ultimul loc din Uniunea Europeană. Avem venituri de 27% și dorim cheltuieli de 40%. Nu se leagă.
E greu, e greu să faci creșteri de impozit, pentru că și așa populația este sleită de inflație, puterea de cumpărare a scăzut.
România a întârziat cu această măsură. Ea trebuia luată mai demult. Depinde cum se va înțelege guvernul cu populația, coaliția, care ar trebui să voteze în Parlament o asemenea măsură, cu populația.”
Așadar, motivul pentru care ar fi ”necesară” creșterea taxelor și impozitelor este ”că suntem țara cu impozitele raportate la PIB pe ultimul loc din Uniunea Europeană.”
Pentru finanțiști este de înțeles această logică a raportării la PIB. În schimb, pentru populație și pentru antreprenorii autohtoni nu prea este, atât timp cât, în calitate de contribuabili, ei nu se raportează la PIB, ci la propriile venituri, care sunt și așa jenant de mici, comparativ cu statele UE de nivel mediu, asta ca să nu ne raportăm la cele care dictează politica UE.
De ce nu am începe această reașezare a balanței de venituri și cheltuieli cu eliminarea unor venituri discriminatorii, neîncasate pe bază de contributivitate, de care beneficiază o mai multe categorii de bugetari. Au și așa salarii indecent de mari în raport cu nivelul de salarizare din restul țării, dar mai ales în raport cu veniturile pe care le produce această țară. Nu se va întâmpla asta pentru că populația este inertă, pentru că s-a dovedit că românului îi poți impune orice, iar el se conformează și plătește. Doar că, în prezent, e posibil ca foarte mulți români să nu mai aibă de unde să plătească alte biruri, alte majorări.
O altă măsură pentru reducerea presiunii asupra finanțelor publice ar fi reducerea apartului din administrația publică. Știți deja cum se ajunge acolo și mai știți că cei mai mulți din primăriile din toată țara și-au votat salariile la nivelul maxim posibil. Legea le permitea să se încadreze într-o marjă, în funcție de venituri, însă cei mai mulți au votat pentru maxim. De aici și subțierea bugetelor pentru investiții, a stagnării și chiar deteriorării infrastructurii, a calității jalnice a serviciilor publice. O situație care nu stimulează deloc atragerea de investiții care să genereze venituri.
Rezumând, nimic din ceea ce s-ar putea face pentru eficientizare și pentru generarea de venituri nu se va adopta, soluția inevitabilă fiind, în opinia diriguitorilor, doar creșterea taxelor și impozitelor. Nici asta nu va rezolva ceva din cele enumerate mai sus, cu excepția liniștirii bugetarilor de lux, care vor avea de unde să își ia lefurile.
