Adidașii care par a fi extrem de uzați și murdari au făcut înconjurul lumii. Societatea e cu susul în jos, iar 100 de perechi de adidași din colecția “Paris Sneaker” ar putea reprezenta recuzită pentru un film denumit “Încălțările de după război”, asta în cel mai bun caz.
Mă gândesc cine sunt oamenii care vor cumpăra acești adidași: oamenii cu bani sau oamenii care pretind că au bani? Demna Gvasalia a declarat că scopul adidașilor este acela de a fi purtați o viață întreagă.
Citește și: Ploieșteanca Aytana Anghel, elevă a C.N. Mihai Viteazul, bursieră la Oxford și director general al revistei Daily Dose of Millennial
Să vorbească cineva cu Demna Gvasalia și să-i spună că adidașii ăia ciuruiți și cu aspect mizerabil nu au cum să țină o viață. Dacă nu se rup până la anu’, e clar, “merită” investiția. Sau se poartă doar la final de drum, cu picioarele înainte? Macabru, dar nu înțeleg de ce ar fi altfel.
N-am Balenciaga, rămân cu banii
Recunosc, nu am avut ocazia să dau mai bine de 1500 de euro pe o pereche de adidași de la Balenciaga, dar asta nu mă poate opri din a îmi da cu părerea despre aceste creații scumpe și inutile pentru societate.
Sunt sigur că vor apărea multe fake-uri ale acestei colecții și asta fără prea mult efort din partea “micilor” vânzători cu raftul mutat în portbagaj.
Aceste perechi de adidași sunt exemplu clar al faptului că unii au prea mulți bani și nu au ce face cu ei. Și, în loc să facă gesturi caritabile, mai bine se dau pe modă ciuruiută. Până și Băsescu ar fi supărat pe moda asta!
Balenciaga, am câteva întrebări care mă frământă
Oare cum e să te pui în papucii cuiva? Și oare cum ți se schimbă viața dacă afli că papucii costă mii de euro? Respiră mai bine piciorul în Balenciaga sau șosetele tot se împut?
Pot face 10.000 de pași pe zi în adidașii de la Balenciaga sau sunt doar pentru covorul roșu? Se pot lega prietenii pe viață între cumpărătorii celor 100 de adidași “sustenabili”?
Ce garanție primesc dacă îmi cumpăr o pereche de adidași de la Balenciaga? E pe viață? Nu cred!
Și totuși, campania e bună. Ideea e bună. Oamenii cumpără? Presa vorbește. Consumatorul își concentrează atenția pe nume: Balenciaga. Fericire și Balenciaga. Recunoaștere și Balenciaga. Viață, sustenabilitate, Balenciaga. Jumbo, Jumbo, Jumbo!
Acest text ar putea fi un simplu manifest venit din partea unui om frustrat care nu are treabă cu Balenciaga sau nu își permite Balenciaga. Cu toate acestea, sunt convins că oamenii au mai mult de doi neuroni și nu vor începe să își facă vreun credit pentru o pereche de adidași deja rupți. Ce să demosntrezi cu rupturile astea?
Oare dacă îmi rup adidașii de oraș și îi mânjesc cu cremă de pantofi aș putea fi considerat bogat? Oare mă pot așeza la masă cu oamenii ăia șmecheri sau… se prind “băieții” că port ceva fake? De fapt, nu e fake, chiar e original, făcut cu mâinile mele.
Și da, chiar ne cumpărăm chestii scumpe ca să stăm la masă cu oamenii pe care nu îi suportăm și să le demonstrăm chestii în care poate noi nici nu credem.
În concluzie, să coborâm cu picioarele pe pământ, ori riscăm să ne băgăm picioarele în ea de sustenabilitate. Zic să folosim cuvintele importante doar pentru lucrurile și faptele care merită. Să nu plecăm capul în fața unei supuneri consumeriste și să ne purtăm pe drumuri cu încălțăminte pe care nu dăm mai mult decât facem, plus manoperă.
Și, cu toate frustările răsărite din cauza acestui subiect, sper să se înțeleagă faptul că nu am absolut nimic cu brandul Balenciaga și nici cu oamenii dependenți de hainele lor. Faceți ce vreți cu banii voștri, dar mai ales cu criptomondele care, din câte văd, cad tare de tot în cap.
P.S. Pe voi cât vă ține o pereche de adidași?