“Quid est veritas?” Pilat din Pont n-a meritat să deslușească răspunsul dat de Iisus la această întrebare. El s-a spălat pe mâini crezând că prin acest gest pune povara patimilor lui Iisus, în seama contestatarilor acestuia. După 2000 de ani, răspunsul la aceasta întrebare: “Ce este adevărul?” nu a fost încă deslușit, decât poate, de mult prea puțini dintre noi.
Rusia, creștinată destul de târziu, abia pe la sfârșitul mileniului I, națiune ce se revendică a fi de confesiune profund creștin-ortodoxă s-a năpustit violent, precum Cain asupra fratelui său Abel, vărsând sângele nevinovat al unui alt popor frate, la fel de creștin-ortodox, alături de care până atunci conviețuise în pace. Și toate astea, chiar în Postul Mare premergător Învierii lui Iisus Christos.
Ca să fie totul și mai straniu, conducătorul ales al poporului rus, a angajat mercenari musulmani, ceceni de orientare islamist fundamentalistă pentru a invada orașele creștin-ortodoxe ale Ucrainei și pentru a-i căsăpi ca pe mieii cei blajini, pe bieții civili nevinovați. Până acum, nici măcar un acord “cease-fire” nu a agreat, niciun armistițiu cu prilejul sărbătorii Învierii Domnului, nicio mică urmă de gest creștinesc, nimic.
În tot acest timp, patriarhul Kiril, liderul ortodox al bisericii răsăritene ruse, îl susține pe deplin pe Putin…și alături de cei doi, un mare sobor de preoți pravoslavnici de rit vechi. Patriarhul nostru creștin-ortodox…Stai! Cum care? … Ăla mare și alb, de respiră greu…respiră greu dar tace! Și nu tace oricum, pentru că tăcerea lui seamănă pe zi ce trece cu cea a lui Pilat din Pont.
Motivul invaziei Ucrainei a fost unul evaziv, lamentabil de evaziv, ceva de genul: “Ce dacă ucrainenii sunt o națiune independentă? Îi atacăm pentru că nu mai vor cu noi și pentru că vor cu alții! Simplu! Îi atacăm pentru că gândesc prea liber și organizează uneori parade curcubee dezmățate și sunt și naziști pe deasupra! (Stai! Poftim?!?!) Îi atacăm pentru că am auzit noi că ar agasa populația de etnie rusă și deci, pentru toate cele de mai sus, Ucraina trebuie invadată…pentru că așa vrem noi și pentru că putem!”.
În secolul 21, în viziunea casapului de la Kremlin, cam astea ar fi niște motive suficiente pentru a îneca în sânge o națiune libera, creștin-ortodoxă, vecină și bună prietenă până mai ieri! Dealtfel Putin a redenumit invazia asta “operațiune militară specială” crezând poate că astfel, acuzațiile de genocid împotriva sa se vor transforma ulterior la Haga, în niște lamentabile și clemente “exagerări”.
A interzis în mod “democratic” televiziunilor din țara sa să menționeze orice amănunt despre invazia asupra vecinilor. Și-a pus doar prieteni și acoliți în posturi cheie ale statului și a instituit cenzura internetului și a fluxului liber informațional în mass-media domestică. Lingăii din jurul lui au umplut, pe repede înainte, stadionul cel mare organizându-i manifestații patriotard festive, pentru a-i gâdila orgoliul megalomaniac, precum i-l gâdila Himmler pe al lui Hitler. Și-atunci te-ntrebi, cine e nazistul în povestea asta?
“Secolul 21 va fi unul religios sau nu va fi deloc.” …
…spunea Malraux într-una din scrierile lui; citat pe care lumea l-a considerat atunci puțin exagerat, deplasat și chiar malițios. Acum, în secolul 21, oare mai este ceva prea deplasat? Maneliștii se plimbă cu vehicule militare pe străzi, inculții, agramații și cvasidocții fac audiențe zdrobitoare pe rețelele de socializare creând adevărate trend-uri de prostovănie crasă…iar în Suedia de exemplu, un dement instigă populația să se răzvrătească împotriva “ocupanților musulmani”. El acuză cetățenii scandinavi că au permis această invazie mută a țării lor de către populațiile de confesiune islamică, deversate din conflictele armate ale orientului mijlociu, pe teritoriul țării lor.
Cu alte cuvinte el spune că imigranții au fost acceptați cu prea cucernică bunăvoința și compasiune de-a lungul timpului de către urmașii neînfricaților vikingi, transformați acum în niște irecognoscibile ființe pașnice, ușor contra-temporale și letargice, niște rezultate neverosimile și atee ale socialismului mascat în care si-au complăcut traiul netulburat de monstrul nenăscut al somnului rațiunii.
Pentru toate astea, dementul sus-menționat arde Coranul, cartea sfânta a islamului, în piața publică, creând astfel una dintre cele mai violente mișcări de mase din istoria Suediei, soldate cu mii de răniți și chiar morți. De ce ce face asta?
În mod și mai ciudat, Israelul își deschide relații de prietenie cu statele musulmane din Emiratele Arabe Unite sau cu națiuni musulmane din Magreb. Acum, în secolul 21, mai mult ca oricând în istoria sa, statul Israel are relații cordiale și reciproc avantajoase generate de vânzarea tehnologiei de desalinizare a apei, țărilor musulmane afectate de secetă iar acestea își deschid ambasade și își reiau exporturile de țiței ori alte produse în țara sfântă. Și-atunci, ajungi să nu te mai miri de ce abia acum, în secolul 21 seacă Tiberiada, cea care desparte Israelul de Palestina și pe a cărei ape line pășea acum 2000 de ani, făptuind minuni, Iisus.
Să fie oare Ucraina, mielul de sacrificiu al începutului de secol 21? Să fie NATO acel Barabas mult detestat? Să fie China acel Pilat mut care își spală ostentativ-declarativ mâinile iar Rusia să fie în rolul mulțimii de nefericiți acuzatori dezlănțuiți? Să fie SUA, cohorta imperială, cea care a facilitat făptuirea sacrificiului suprem?
Pe sângele poporului ucrainean va trebui oare să se clădească viitorul unui Est-Vest unit? Să fie lumea secolului 21 una a războiului ori păcii religioase, așa cum au prezis-o unii profeți? Nu știm care este adevărul…dar până la urmă… …quid est veritas?
