Îl cunoșteți pe întâiul protestatar al țării, domnul George Simion, un băiat coborât din galerie și intrat în teren pe post de atacant, mereu cu faze de poartă surprinse de camerele de luat vederi. Doar că, din păcate, nu toate fazele sunt filmate spre deliciul publicului. Să ne oprim asupra ultimului său meci, jucat în deplasare, în fața ambasadei Rusiei de la București.
Un popor necăjit, așa cum este poporul roman, are nevoie de pâine și spectacol. Sătul de facturi aberante, carburanți și RCA-uri la preț de kg de AUR, fără infrastructură și cu tot felul de restricții și furăciuni, acest popor roman are nevoie ca de AER (observați că nu am mai scris AUR) de un tătuc salvator, unul care să îi spună adevărul sau mai corect zis… unul care să îi spună ce vrea să audă.
O nevoie acută, în mare măsură reală, care își aștepta regizorul perfect pentru a o pune pe scena protestelor. E însă greu să regizezi fără actori, cum e greu să antrenezi fără jucători. Așa a apărut jucătorul perfect, care cunoștea și cântecele galeriei și care ”să fie pe sufletul omului din tribuna românească”.
Așa a fost trimis în teren jucătorul Simion, ca să facă diferența la final. Nu întrebați cine e antrenorul, pentru că avem suspiciunea rezonabilă că nu el face echipa, ci patronul, întâiul oligarh de la Răsărit. A mai fost introdusă în teren și purtătoarea tricoului cu numărul 5XL, Iovanovici (Йованович, pentru conformitate), dar a fost dată afară din echipă, pentru că urla la arbitru (asta nu era chiar așa de grav), dar mai ales la staff-ul tehnic, ceea ce era de neiertat. Acum se joacă singură și mai face câte un amical cu echipa italiană de la RAI.
Să revenim la George, intrat în teren din primul minut. Nu a existat fază în care prestația sa să nu fie transmisă live. Poate la pauză, când nevoile fiziologice ar fi trebuit transmise și ele în direct, că doar se ușura pe sistem, poate faza asta nu a fost live, că o cenzurau scârbele alea de la facebook. În rest totul a fost în direct. Și ce frumos a jucat, cum a marcat el, cum a driblat totul în cale… Ce să mai… publicul în delir! Și absolut totul live!!!
A taxat toate greșelile apărării adeverse și publicul era în delir. ”Bravo, Georgee! Gicu al nostruuu! Pă ei, pă ei, pă mamilii lor!” Și vine minutul 69, când situația se răstoarnă nefiresc dar plăcut… George este presat de cârcotașii din galeria românească. I se striga din tribună că are blat cu rușii, că nu are curaj să intre în careu și să le dea gol. Acum vine faza de top. George se uită la antrenor, ăsta ridică din umeri. George se uită la loja oficială, la patron… cum ar veni, întrebând din priviri: ”Ce fac? Trag la poarta ambasadei?” Camerele erau fixate pe alte faze, în care niște bieți refugiați ucrainieni erau sprijiniți moral de colegii lui George, așa că nu au prins faza în care George a primit verde să tragă la poartă.
Și ghinionul continuă… George se apropie cu inima strânsă de poarta rușilor și trage, în timp ce protestează, supărat că arbitrul nu a oprit faza, chiar el recunoscând cu mâna pe minge că a făcut henț. Măi, frate… ce ghinion! Nici faza asta nu e prinsă de live… Pfoaiii… Nici nu știm dacă s-a pus gol, nu știm nici cum s-a terminat. E posibil ca scârbele să fi tăiat semnalul la 5G, pentru că e imposibil ca George să nu fi avut telefonul deschis pe live și să transmită chiar el cum protesta. Adică n-are cum altfel…
În sfârșit, se termină meciul… Și vine momentul declarațiilor de după. Din nou, dar nu în fața camerelor, oarecum iritat de ăia din galerie, care îi strigaseră că are blat cu rușii, eroul meciului declară ( fapt consemnat și de stenograma de pe pagina lui de facebook):
George Simion (cu numărul doișpe din cărți, valetul, ca să vă traduc): ”Noaptea trecută colegii mei au ajutat refugiați din Ucraina. Unii sunteți supărați că am protestat la ambasada Rusiei, alții că nu am făcut live de acolo.
Decât să comentați, cei care puteți luați o familie românească din Cernăuți la voi, cum voi face și eu, iar frații basarabeni (unde mi-am petrecut o viață aproape) mai bine cer unirea cu Țara.”
Supărat că nu am văzut live faza cu protestul, declarația m-a mai liniștit. Cui naiba îi mai ardea de live pe facebook, când ai de ajutat refugiații din Ucraina și mai ai și de unit Basarabia cu țara? Adevăru-i că i-a și prins pe șpiț pe ăștia din Ucraina. Dacă acum, când sunt în degringoladă, nu le tragi terenul de sub fund, atunci când?
Campionatul continuă… Duminică, George se întâlnește la Ploiești cu o parte din galerie, apoi împreună pleacă spre București, la federație, să joace meciul cel mare, din care speră că va atrage demisia de onoare a președintelui Iohannis. Cu onoarea e discutabil, doar că lui George îi scapă un mic amănunt. Iohannis e președinte la Federația de Golf, nu la FRF, așa că joacă în altă ligă.
Ce le va spune George suporterilor, care și-au pus toate speranțele în el? Ce le va spune George sponsorilor, care nu de proști au băgat bani la echipă? Cu galeria o mai dregi, cum a dres-o Dan Diaconescu sau Barna, după ce i-au păcălit și le-au luat voturile, dar cu sponsorii nu te pui… Ăștia, dacă se supără, intră peste tine în teren și te iau la omor, în cazul în care nu au chef să se distreze cu un AG din loja oficială.
Deci, tovarășe Putin, dacă aveți timp să citiți asta, că am observat că suntenți cam ocupat și prost (dispus) în ultimele zile, vă rog din suflet să nu vă supărați pe George pentru prestație. Știm că a greșit și el, că a fost presat de galerie să mimeze că vă dă (de) gol, dar e cam Târziu să îl înlocuiți pentru următoarele meciuri. Știți că i-au dat unii cu cerneală pe ochi și poate nu a mai văzut bine la ce poartă trage. Lăsați-l să se mai joace pe teren, că are grijă galeria de el, când va afla pentru cine juca de fapt. Spasiba!
