Discuție reală cu domnul consilier local X, reprezentant al consiliului local Ploiești în școala Y. Eu: ”Bună seara. Întrebare: de ce cere școala părinților bani pentru pază?”. El: ” Școala nu cere bani părinților pentru paza!!!”. Eu: ” (…) Vorbiți serios?!?”. El: ”Da. Foarte serios. Din ce știu, asociația de părinți are contract cu firma pază, ei stabilesc totul, ei plătesc.”. Discuția continuă.
Eu: ” Păi și primăria este de acord ca părinții să plătească paza? Pardon, Consiliul Local?”. El: ”Nu cunosc legislația pe aceasta tema, cine ce impune, de ce se procedează așa. Dar deja ați trecut la alt subiect.”. Eu: ”Adică? Dumneavoastră, ca reprezentant al Consiliului, nu aveți o problemă cu asta?”. El: ” Problemă cu ce?” Eu: ”Cu faptul că școala le cere părinților să plătească paza prin intermediul asociației.”
El: ”Vă rog să nu îmi interpretați cuvintele!!! Eu nu am afirmat așa ceva, dimpotrivă! Mi-ați pus o întrebare și v-am răspuns direct”. Eu: ”De aceea și vorbim în scris, să nu apară nuanțe. Vă mulțumesc frumos pentru răspuns și scuze pentru oră”. El: ”Cu drag. Seară frumoasă!”
Cred că ar fi incorect să public numele domniei sale și numele școlii, dintr-un motiv foarte simplu: APROAPE TOȚI managerii de școli fac lucrul acesta, și TOȚI CONSILIERII LOCALI sau reprezentații primăriilor în consiliile de administrație sunt complici. Din negura timpurilor și până în prezent.
Tot de atunci, șantajați în cel mai mizerabil mod: ”Ar fi bine să plătim, dacă Doamne ferește…”, părinții plătesc. Toți știm, de la directori, primari, consilieri locali și părinți că asociațiile părinților constituite în fiecare școală au un singur scop principal.
Este vorba despre operațiunea de a escamota colecta de bani de la părinți pentru acoperirea cheltuielilor pentru materiale didactice, sanitare și, desigur, pază. Cheltuieli pe care ar trebui să le suporte primăriile sau ministerul educației.
Mai este și un scop secundar: acela de a-i scoate din penal pe directorii sau profesorii care făceau colecta ”pe vremea noastră”. Partea la care refuzăm să ne gândim este aceea că, făcând asta, toți suntem complici la încălcarea legii, deoarece, învățământul este ”obligatoriu și gratuit” până prin plasa a X-a.
Toți refuzăm să vorbim public despre asta pentru că ne e teamă ca nu cumva, ”ăla mic” să aibă de suferit repercursiuni. Acceptăm suma propusă de ”asociație”, ne enervăm acasă sau cu prietenii, face plicul, îl punem în ghiozdanul copilului ca să-l ducă la școală, și gata. Poveste încheiată.
Cum ar fi, prima lecție pe care le-o dăm copiilor în prima clipă de școală este aceea de a fenta legea.
Cel mai frumos este că această complicitate ne oferă satisfacția ca, în fiecare an, să participăm voluntar la un alt ritual – acela de umilire a copiilor din familii sărace. Sau, și mai frumos, ai celor din familii care își cunosc drepturile și vor să respecte legea.
Pentru că odată ce familia nu poate sau nu vrea să facă o astfel de plată apare stigmatul, oaia neagră. Ca părinți cu copii în școală, știți la ce mă refer.
Așadar, când?, pentru ce?, și ce bani? ați dat la ”asociație” în ultimul an?
