Textul ăsta pleacă de la ideea că mergem la muncă pentru că trebuie. Mai nimeni nu are nimic împotriva faptului că imediat după ce ni se acrește de studii, cineva ne ofertează timpul, 8 ore pe zi, de luni până vineri. Așa e societatea. Așa funcționează, cel puțin în prezent.
Și, cum munca nu prea mai are (cred că n-a avut niciodată!) treabă cu pasiunea, angajatul se frustrează. Cel mai greu e să mimezi munca. Unde există spații libere, mulți sunt cei care, în loc să se relaxeze, se fac că muncesc.
E drept, dacă angajatorul te vede că freci menta s-ar putea să nu-i placă și să îți dea ceva în plus de făcut. Tu te cerți cu el că nu e în fișa postului. El vrea să te dea afară.
Tu îi zici cuvinte cheie precum protecția muncii și discriminarea la locul de muncă șiii, în ultimă fază, totul devine un triunghi anevoios între muncă, casă și plătit facturi. Tu taci. Tu execuți. Apoi te dai mare în grupul tău de prieteni. Tot tu vii, luni, ca un supus, la locul de muncă.
Alea 8 ore de program pot fi și 10 și 12, dar și 2 ore de lucru intens
Și, cu restul timpului, imediat după pauzele de țigară, poți începe documentarea. Să te dai pe ‘net în scop personal e mișto și util. Să întrebi google chestii, e provocator. Să vezi ce face concurența e semn de inteligență. Să faci o listă cu chestii pe care nu ai reușit să le faci, dar pe care vrei să le bifezi e sănătos pentru creier.
Să înveți ceva nou, chiar dacă nu e pe domeniul tău, poate fi o barcă de salvare. În mare, să faci ceva! Să nu stai și să aștepți să vină weekendul doar ca să te poți bucura de o ieșire cu prietenii și băgat rufe la spălat.
Timpul ar putea fi o noțiune total abstractă dacă nu l-am număra, secundă de secundă
Poate nici numărătoarea nu e corectă! Cum ar fi să privim săptămâna diferit? Cum ar fi să ne raportăm acțiunile la o întreagă lună? Sau la tot anul? Da, e adevărat, cu cât finalitatea unei acțiuni este mai rapidă, cu atât ne luăm dulcele mai repede.
Pro-cras-ti-na-re! Hai să amânăm bucuria și să investim în noi pe termen lung. Dacă ne apucăm azi de învățat o limbă nouă să nu ne așteptăm la minuni în câteva zile. Depune efort constant și compară-te doar cu tine. Îți poți face tu timpul sau te poți baza pe Netflix. Chiar, ce seriale noi au mai apărut?
Povestea asta cu motivația ține de programarea creierului
Adică, peste două zile se face luni. Serios! Luni va fi, indiferent de ce vrem noi, în fiecare săptămână. Dacă ni se pare ziua de luni ca fiind grea, încărcată, groaznică sau total neproductivă, nu avem cum să o tăiem din calendar.
Însă, dacă ne antrenăm creierul (nimic special, doar chestii marunte!), vom ajunge să înțelegem că și ziua de luni este prețioasă, nu doar ziua de vineri!
În cazul extrem în care, după ce ai făcut ceva mușchi la minte, ai observat că jobul nu îți satisface dorințele în carieră, e timpul să iei decizii mărețe. Urgent! Vorbești cu șefu’ tău și spune-i că te plictisești.
Să îți dea altceva de treabă sau să te dea afară
Nu te gândi la bani, ci la faptul că îți face un favor. Evident, dacă îl privești astfel. Gândește: trăiești doar ca să mergi la muncă pentru a-ți plăti facturile și mofturile? Sper să nu zici da! Sper că ai în minte ideea de evoluție constantă și ceva provocări ale vieții.
Vorbește lumea că foamea ar fi cel mai bun stimulet pentru noi începuturi
Însă foamea se raportează tot la bani. Nu e nevoie să ajungem în stradă ca să facem ceea ce ne dorim, nu? Știu, teoria e simplă și putem abera de pe margine. Când e călduț și bine, toți se exprimă. Când vine frigul amorțim toți!
Concluzia?
Textul ăsta e un semn clar că ar fi bine să nu mai trăiești doar pentru zilele de vineri, sâmbătă și duminică. Că lumea nu funcționează doar într-un singur sens. Că șeful tău s-ar putea să te înțeleagă și să îți dea ceva bun de făcut. Că dacă nimic nu mai merge bine în viața ta… trebuie să faci o schimbare.
Citește și: Alina Mihai, fondator ONG: “Dorim să ne implicăm în viețile oamenilor care au nevoie de noi”