O poveste fără sfârșit?

0

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi…nu s-ar mai povesti. A fost un tărâm magic, plin de balade și mituri fabuloase, unde trăia un neam blajin, răbdător și primitor. Și împărăția ista frumoasă și bogată, cu oamini frumoși ajunse să fie cârmuită de un împărat care nu se afla de un sânge cu ei. Împăratul era om trufaș si mândros care își trăia ziulica-lungă precum ar fi cea de pe urmă. Și el n-avea moștenitori și se dădea mereu ferchezuit și scrobit de te tăia la mânuri de apretat ce era. Și altundeva mintea nu-i stătea mai abitir ca la ăste lucruri de cum se arată el defață curtenilor ori celor oaspeți aciuiați la curte de pin alte împărății. Și tăt supusul se întreba: Oare ce-or face împaratul cela și împărăteasa lui, singuri-singurei în palatele lor falnice cu zeci de odăi goale din care nu răsună râset cristalin de prunci? Supușii se afla deoseamă săraci, plini de nevoi și amărâți și singura-le alinare rămase a că mai avea un meleag să-l calce drepți și un neam străbun și viteaz să-l pomenească mândri în rugă-le or doină.

În cest răstimp, viețuia prăste mări și țări, în mare huzur și cheltuială, cea adunătură de hulpavi pestriți la mațe, ce daseră numaidecât bir cu fugiții că doar deunăzi cu oarece scorneli ticluite și hrisoave măsluite, jăcmăniseră împărăția și supușii cei blajini iar acuși doar că-și încălzeau frumușel cele ciolane boierești pin străinătățuri, la căldura divanelor, precum gușterii veninoși și reci la sânge.

Se spune ca ei s-ajunseră așa de bogați băgând mânurile adânc, până la umere în visitieria împărăției că de banii nemunciți degrabă se lipseau așa se face că de la o vreme, la sărbătorile Învierii, ajunseră să ciocnească ouă din cele închistrite cu aur și rubine cum avea doar țarii de la răsărit; își fuma pipele de mahorcă din indile noi pe care și le aprindea de la hârțoagele cele mari, de 500 de galbini. Era toți musai cu țiitoare mândre și cu paji nenumărați care le ducea gunoaiele cu trăsurile cu nume de unealtă din cea cu care scoți caielele din copita armăsarului. Purcedea te miri când, făr de-a ține socoteală la alai, tăți dimpreună la comedii dănțuitoare cu cântic și țirc, în codrii vecinic neguroși din lumea cea nouă.

Bogătanii ceștia care se arăta, nevoie mare, chingiuiți tăți in straie tăsute în firet la croitori cu nume, iaca își tihnea șezuturile în bărci din cele cu coperiș și odăi cu baldachine căptușite în mătăsuri și câte și mai câte alte sulimeneli. Bărcile aiste zice-se că avea pă ele scăldători cu apă fiartă precum ciubărele din cele de-ți suflă bășici mărunte pe la subsuori iar țiitoarele și le umblau mai că despuiate-gata și hrănite numai cu lăptuci porcești numai de-ar fi sfrijite precum scovergile nedospite. Tăți îmbucă cu nesăț ouă din cele roșii de cegă din lacurile babilonite, întinse simandicos pe pituci coapte cu unt, alături de niscai piepturi vineții de privighetori vânate în păduri negre din împărăția alemanilor și stropite din belșug cu vin ticluit în butelci prăfuite ținute sub zăvor strașnic subt cotloanele din pivnitele papistașului ăl mare.

Zurbagii ceștia se zbârcea la piele tătă ziulica, în cele guri de pământ cu apă fiartă aburcată din străfundurile pămanturilor, aflate lângă târgul bravilor vikingi din țara nordului. De Crăciun, când venea iernile geroase, tăți se scobora precum batalii la sâmbră, în regatul cela mic, aflat sub grija francilor, cu paserile lor de fier, lipsindu-se de averile nemăsurate, frecând la babaroase.

Ori se adumbla cu calești zgomotoase înhămate cu sute de cai, pin târgurile arăbești iar când se plictisea de-a binelea, organiza hore câmpenești la poalele vreunui vajnic pisc din vechea împărăție a mogulilor,  îmbetate cu vinuri calugărești din cele clăbucite și dulci pe care de le bei îți fac țeasta cât banița în zori.

Se mai povestește că cești avuți necumpătați cumpăra cu obol de aur curat, mazăre roșie din ținutul siamez al ploii și cartofi purpurii crescuți în pământurile cele noi. Din câte cele, bucătărese bașoalde le gătea un soi de tocătură simandicoasă, de-i zice de bour. Tocătura ista o amistăca ele cu oareșce ouă de păun frecate cu untdelemn pân dădea un sos galbin lucios în cari punea carnea tocată din satâr, de la o juncană de soi kobe ce sălășluie numai pe plaiurile samurailor cei temuți din împărăția soarelui-răsare.

După ce își umfla ei burdihanele păroase, bogătanii trimetea pajii să dea iute fuga pre podișul cel nalt și năbușitor din lumea nouă, unde ăi de prin baștina locului freca păntru ei, în putinele mici, oarece pomăduri mieroase, din lapte dat de o necuvântătoare din neamul rumegătoarelor, de-i zice alpaca. Cel lapte frecat și învârtoșat numit ghețată era închegat cu neaua tare ciobită din ghețurile străvechi lunicate din veac prăste coasta muntelui iar când isprăvea erea tăt stropit zdravăn cu ulei de levănțică reavănă din ținutul de sud al franțujilor.

Se mai spune că primul dregător al țării uns de împarat se afla gureș, iute la mânie și sfrijit ca un fuior numai doar nemâncător de pită. Se mai spune ca era om hain și larg la mână cu avuția împărației. Precum zbirul cel casap, adusese supușii din împărăție la sapă de lemn și îndatoricise într-atât neamul, că cezarii, împărații și ăi mai mari dintre dregătorii lumii își freca pălmurile cu of și doar ce puseră numaidecât asudați de fală, ghearele lor hulpave pe bogățiile împărăției: alde codri străbuni și tăte câte is nestematele pământului știut și neștiut, din străfunduri ori asupra, debunăseamă lucitoare ori întunecate; or ogoarele roditoare, podgoriile cu buturugă de zaibăr vârtos și livezile încărcate de rodul toamnei. Dar mai abitir izbutiră ei să-i înrobească pe oamenii molcomi si blânzi ai locului.

Unii dintre cei mai nevoiași supuși ai împăratului nu mai răbdară birurile cele vroite de la împărăție și văzând că împăratului nu-i păsa și era orb și surd la mări intrigi și vicleșuguri de-ale dregătorilor, își lăsară plini de fiere vetrele, apucând cu bocceaua în spinare drumurile străine ori sihăstriile, unii băgându-se cu mult amar și scârbă, slugi pe la venetici.

Și uite cum zilele și anii curgea precum pâraiele reci de munte iar oamenii era tot mai mohorâți la chip și tot mai neguroși la suflet că nici binețe nu își mai dădea unu altuia, atât de învrăjbiți era. Pruncii lor, într-așa nu mai știa a citi slovele și nu mai izbutea a rosti în graiul părințesc că ajunseră să se ghionturască între ei din orice țâră și să se dușmănească aprig precum puii cei de harpie. Ăi rămași pe meleagurile împărăției fură lăsați de izbeliști de chiară dregătorii și dascălii lor or de părinții plecați pe alte meleaguri, incaltea de ajunseră toți neștiutori de niciunele și bolunzi la minte. Ei nu mai cunoștea nici cele obicee, straie or doine ale obștei și nici pe-ale altor neamuri, cum e de cuviință și lăsat din veci de la străbuni.

Ajunseră, fie că era oamini mari, voinici verzi, codane or prunci deopotrivă, așa de lipsiți de cuget și dușmaniți cu duhul ceaslovului că unii din ei credea cum că lăncierii îs niște meșteșugari de calești romane cu nume de lănci iară scutierii îs niscai vizitii de dracovenii pe două roți de le zice scutere. Ei la fel te credea de le mărturiseai că hertzii îs alde animale padurețe de zac pin scorburi tunecate și să prind în lațuri doar de le faci în ciudă. Ori că vinilinii îs niscai sălbăticiuni de-ale codrilor, din a căror piei se fac pieptare, papornițe ori opinci. De le ziceai, năzuia tăți în credința strâmbă, cum că ar fi undeva pin lume eleștee făcute de mâna omului, în care apa șade blând chiar de ele îs voit scurmate în pantă, numai dacă să le umpli cu apă grea. Tot ei te credea de le jurai că ar fi pă pământ cămeși țesute din pânză freatică.

Debunăseamă, în cea împărăție, fie ei negustori mărunți or băcani deopotrivă, târgoveți, crâșmari și hangii, toți dimpreună suferea și ei amarnic. Că incaltea se abătuse de la o vreme și oareșce boleșniță cumplită prăste tăte împărățiile lumii așijderea iar suflarea laolaltă nu mai avea de niciunele și niciun licăr de noroc mai acătării niminea nu mai afla…

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal.

Vreau să mă abonez la serviciul de mesagerie WhatsApp - Trimite un mesaj pe Whatsapp cu textul VREAU SĂ MĂ ABONEZ la numărul de telefon la 0785 075 112

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău