Așa cum povesteam acum două luni, am ajuns să mă vaccinez la Mizil cu AstraZeneca. Prin ce am trecut în astea două luni până la rapel, nu vă povestesc. „Dacă suspendă vaccinarea cu acest tip de ser? Dacă nu apuc să fac rapelul și va trebui să fac altul? Ce fac atunci?” Și multe asemenea…
Reamintesc, m-am vaccinat cu prima doză de Astra înainte de „scandalul trombozelor”, înainte de a începe investigarea EMA, înainte de toată nebunia. M-am vaccinat când abia începuse la noi de câteva zile administrarea acestui ser. În afară de o stare de oboseală a doua zi, în rest nu am avut nicio problemă (detalii AICI). Dacă la prima doză nu avusesem reacții adverse, eram convinsă că nici la a doua nu voi avea vreo problemă.
Având în vedere „surplusul de AstraZeneca” din centrele de vaccinare, am încercat să îmi schimb centrul de vaccinare cu unul din Ploiești, să nu mai merg până la Mizil. Am intrat pe platformă… degeaba. Nu aveam posibilitatea de schimbare a centrului. Așa că am dat telefon ca să încerc să fac schimbarea telefonic. Nicio șansă! „Doza dumneavoastră este rezervată deja la centrul de la Mizil! Nu o putem trimite în altă parte! Trebuie să ajungeți acolo. Dacă nu puteți în ziua programării, amânați ziua, dar centrul nu îl puteți schimba…”. „Hai, pe bune?!?! – a fost în capul meu – În condițiile în care în toată țara te duci cu buletinul, fără programare, să te vaccinezi cu Astra, mie nu îmi puteți schimba centrul?!?!? Cum adică doza mea??? E făcută din ADN-ul meu?!?!? Ce are dacă îmi faceți o altă doză… din alea rămase de mai au puțin și expiră…”. Din respect și datorită celor 7 ani de acasă mi-a ieșit doar un: „Dar e ilogic! Dacă era bătaie pe vaccinul acesta, înțelegeam, dar așa?”. Mi s-a răspuns scurt încă o dată că nu există posibilitatea în sistem și că nu am altă variantă decât să mă duc la Mizil.
Așa că, supărată că nu am putut schimba centrul dar fericită că nu s-a oprit administrarea cu AstraZeneca, m-am prezentat la ora 8.30 dimineața în ziua de sâmbătă să îmi primesc doza rapel. Nu mai aveam răbdare să stau până seara, când eram programată, plus că nu avea niciun sens să pierd toată ziua când știam că pot merge la orice oră în ziua în care aveam programarea. „Oricum nu o să fie nimeni, sper să fie naibii deschis la ora la care ajungem…”. Deși știam că se deschide la ora 8, mă gândeam că, neavând prea mulți mușterii, e posibil ca cei de la centru să… bea cafeaua până mai târziu.
Ajunși în curtea centrului de vaccinare am avut cea mai mare surpriză: erau patru persoane la rând afară. Wow! La asta nu mă așteptasem. Iată că boicotul acestui vaccin nu prinsese chiar la toți. „Mai sunt oameni cu capul pe umeri!, am gândit bucuroasă.”. Bucuria mi-a trecut destul de repede însă când, întrebând în stânga și-n dreapta, am aflat că majoritatea erau la rapel. Mai era un tânăr la vreo 20 și ceva de ani cred că la prima doză pentru că avea ceva emoții… 🙂
Am completat chestionarul, am dat CI pentru scanare și mi-am așteptat cuminte rândul. Având în vedere că nu scria nicăieri că e parcarea interzisă pe locurile special amenajate din curtea centrului și, pentru că erau oameni la coadă și afară era foarte frig, soțul a parcat exact acolo ca să mai stau puțin în mașină dacă durează mai mult.
Coada a mers destul de repede și, când mai rămăsese o singură persoană, m-am dat jos din mașină și m-am așezat la rând. Mai ales că începuseră să mai vină oameni… Mașina noastră avea pozițiile aprinse, soțul era la volan, pregătit să pornească motorul dacă scădea temperatura înăuntru sub limita suportabilului.
În timp ce stăteam cuminte și așteptam să intru, iese val vârtej din centru o domnișoară care apucă să audă comentariul cuiva care tocmai ajunsese: „Ia uite-l p-acesta. A lăsat luminile aprinse!”. Domnișoara s-a întors, s-a uitat la mașina noastră și a spus pe ton amuzat: „Păi e șmecher, nu vedeți unde a parcat?”
M-am blocat. Unde parcase? M-am uitat să văd să nu fie vreun semn care ne scăpase, să nu fie vreun marcaj pe jos, ceva… orice. Nu era nimic. Dar absolut nimic să spună că nu aveam voie să parcăm acolo. Deci era clar, domnișoara și-a dat seama că el se vaccinase cu Pfizer, de-aia a zis că e „șmecher”. Iar șmecheria lui nu avea nicio legătură cu locul de parcare.. :))))
M-am dus spre mașină și mi-am întrebat soțul: „Ce faci, șmechere? Unde ai parcat?” Nu am apucat să aud răspunsul lui pentru că, exact în acel moment s-a deschis ușa și am fost chemate două persoane să intrăm pentru vaccinare. Am intrat plină de nervi și încă întrebându-mă ce făcusem greșit. Nervii însă mi-au dispărut instant…
Vaccinarea propriu-zisă
„Bună dimineața! Ce faceți doamnă? Ați terminat ciorbița?” m-a luat în primire doamna asistentă. Ha?!?! Am fost convinsă că mă confundă în prima fază. Adică, ok, o știam, o văzusem data trecută, dar… atât. De unde să mă știe ea pe mine, la câte mii de oameni le trec pragul? Ce ciorbiță? Eram blocată. Uitasem și de parcare și de tot. Nu înțelegeam ce vrea să spună. Misterul s-a lămurit însă repede. Nu mă confundase. Și… era vorba despre ciorba de burtă pe care o lăsasem în farfurie la cârciumă data trecută când venisem să mă vaccinez. :)))
„Am citit ce ați scris data trecută! Foarte frumos! Ați venit într-o seară ultima! Vă țin minte!” Mamă, șoc am avut. Deci Observatorul Prahovean chiar e citit! 😉
„Domn’ doctor, doamna a scris de noi foarte frumos când a fost la vaccin data trecută!”, i-a comunicat doctorului când stăteam la triaj. Eu nu conteneam să mă mir. Nu știam dacă să mă bucur sau să mă supăr. Venisem cu gândul clar să îi întreb cum merge vaccinarea cu Astra, cum a fost în cele două luni, dacă se prezintă oamenii, dacă au programări noi și tot așa. Ce să mai întrebi când toată lumea știe că scrii la ziar? Ce să mai afli dacă ești… deconspirat? =))
În fine am intrat la doctor pentru „interviul” pre vaccinare. Cel pe care mi-l ia el, nu cel pe care i-l iau eu. Întrebările clasice: Cum a fost data trecută? Ați avut ceva reacții? S-a schimbat ceva în medicația dumneavoastră în ultimele două luni? Aveți vreun diagnostic nou? Aveți vreo schimbare în organism? Nu avusesem nimic. Eram numai bună de înțepat.
Mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat totuși ce facem în continuare. Adică UE a anunțat clar că nu mai prelungește contractul cu AstraZeneca, ce facem dacă va mai fi cazul de alte doze (și va mai fi pentru că virusul acesta nu va dispărea într-un an).
Mi-a povestit clar că, atunci când a depus actele pentru înființarea centrului, a cerut să fie centru Pfizer. Știa clar că AstraZeneca nu va merge. De ce?, a venit întrebarea mea. „Politic, doamnă. Anglia nu trebuie să profite. A ieșit din UE.”. I-au dat Astra până la urmă și… s-a dovedit într-un final că temerile lui au fost întemeiate. „Și, după încetarea contractului cu AstraZeneca, ce faceți?”, l-am întrebat. „Ne vom transforma în centru Moderna.”, mi-a răspuns.
Trebuie să recunosc, boicotul orchestrat de UE în ceea ce privește vaccinul de la AstraZeneca, m-a deranjat încă din prima clipă. Dacă la început mă enerva scopul evident și speram să nu prindă și să fie evident pentru toți că e doar o denigrare pe motive financiare și politice, ulterior, după conștientizarea faptului că scopul a fost atins cu vârf și îndesat, enervarea s-a transformat în panică doar pentru interesul propriu: „Doamne, măcar să nu îl scoată până apuc să fac rapelul. Oricum o să fie tura asta și gata…”
De cât de bun e vaccinul nu trebuie să vorbesc eu, vorbește o întreagă Mare Britanie. Iar cireașa de pe tort a fost Angela Merkel. Simplul fapt că ea s-a vaccinat cu Astra spune multe. Dar… e prea târziu să mai comentăm asta, din păcate. Scopul a fost atins, noi suntem prea mici să facem ceva. Așa că… mergem înainte.
Să revenim însă la ziua de sâmbătă…
Odată așezată pe scaunul de vaccin m-a luat în primire doamna mea „cu ciorbița”. Aceeași experiență, aceeași mână ușoară la introducerea acului. Nu pot spune asta însă și despre ser. De data asta l-am simțit. Inițial am crezut că e doar la mine. Am stat de vorbă însă cu oameni după ce am ieșit de la vaccin. Același lucru l-au spus și ei: „A fost altfel de data asta. L-am simțit. Cam doare!”
După cele 15 minute de supraveghere post-vaccinare mi-am luat victorioasă adeverința, am semnat „de primire” și am plecat. Da, experiența vaccinării a fost și de data aceasta una plăcută, ce a urmat însă, nu prea a fost ca prima dată…
Reacțiile adverse la doza a doua
Peste tot se spune că la AstraZeneca e invers față de Pfizer și Moderna. Adică la prima doză reacțiile sunt mai puternice, la a doua doză acestea sunt mult mai mici spre deloc. Eu, la prima doză, am avut doar o oboseală, mi-a fost foarte somn a doua zi. Acum însă…
După vaccin am mai rămas puțin în Mizil să ne vedem cu un prieten la o terasă. Spun terasă pentru că, deși intenția a fost să mergem la aceeași cârciumă ca și data trecută, am aflat cu stupoare când am intrat acolo că nu avem voie înăuntru. Dacă vrem să stăm la o cafea, trebuie să stăm afară pe terasă. Deși ieșise soarele, era foarte frig, dar nu aveam alternativă, așa că… am rămas.
Semnele au început să apară cam la jumătate de oră de la vaccinare. Mă durea mâna… din ce în ce mai rău. Adică. Dacă data trecută mă duruse cealaltă mână, fără nicio legătură cu vaccinul, de data asta era evident că vaccinul era cauza. Pe măsură ce stăteam pe scaun la terasă simțeam cum mi se duce durerea din braț din ce în ce mai sus. „Eh, o să treacă repede!”, mi-am spus. Dar nu a fost așa.
După vreo oră și ceva de stat la terasă, după alte câteva ore de treabă și alergătură prin Ploiești, am ajuns într-un final acasă. Și nu a fost prea funny…
Mâna nu prea mi-o puteam mișca. Am luat un Nurofen, m-a mai lăsat în jumătate de oră. Apoi, pe seară, mi s-a făcut brusc frig, m-am băgat în pat, m-am învelit ca în 10 minute să mi se facă foarte cald. „Hmmm, cam începi să te încălzești!”, a concluzionat soțul după o pereche de buze pe fruntea mea. Așa că mi-a dat un Paracetamol. Și-a făcut efectul destul de repede, dar durerea de mână a revenit.
Știți cum e cu „Nemulțumitului i se ia darul?”. Așa și eu. Prima dată am comentat că n-am avut reacții: „Nu e ok. Dacă nu dezvolt anticorpi…”. Acum nu îmi convenea că nu mă simțeam bine: „Păi dacă prima dată nu am avut nimic, acum de ce am? Ziceau că la a doua doză reacțiile sunt mai mici decât la prima. De ce am reacții acum dacă prima dată nu am avut?”. Și tot așa. Oricum eram nemulțumită de tot ce mi se întâmpla. În timp ce stăteam în pat mă gândeam că mi-e cam rău, și că, probabil, un bărbat care s-ar simți cum mă simțeam eu în momentele acelea, ar fi zis că parcă e lovit de tren.
Da, mi-a fost rău sâmbătă seară, am avut stare subfebrilă, 37.3, ceva frisoane, oboseală și o stare generală proastă. În timpul nopții mă trezeam de câte ori mă întorceam pe mâna cu vaccinul. Dar… cam atât. Adică a doua zi dimineață, aproape fresh, am plecat la București pentru că aveam de dus la vaccinare două mătuși. Și am fost în stare să fac asta.
Durerea de mână încă persistă la 48 de ore de la vaccin. Abia scriu… :)))). Scade însă în intensitate pe oră ce trece.
Sunt hotărâtă ca peste 3-4 săptămâni să merg să îmi fac testul de anticorpi. Tare curioasă sunt să văd ce/dacă iese. Până atunci aștept să îmi treacă durerea de mână și… parcă încep să mă bucur că am avut și eu reacții. Prea era dubios să nu am absolut nimic…
