Am stat să mă gândesc dacă e cazul să scriu textul ca un jurnalist, într-o publicație care se respectă. Am decis să scriu după cum se face comunicarea în cazul unui român care se testează, adică după norma deontologică tip de-a-n ISUlea, arafatiană.
De câteva zile, o colegă dragă nouă (mă rog, ne era mai dragă sănătoasă) ne spune că părinții nu prea se simt bine.
”Păi… dacă zici că simptomele sunt astea, stai și tu acasă. Și testează-te!”, i-am spus noi, nervoși că va trebui să facem și ce făcea ea. Suflete de colegi…
În fine, părinții colegei au fost testați, aveau Covid. Sunt simptomatici, dar cu evoluție bună. Peste câteva zile, colega ne-a anunțat (tot de acasă) că nu se simte nici ea prea bine.
”Fă-ți testul!”, ne-am băgat noi în seamă. Și… l-a făcut. Abia acum urmează partea halucinantă: nu e infectată, dar e infectată. Nu vă grăbiți să trageți concluzia că am fumat ceva interzis, pentru că nu e cazul. Așa sunt eu. Vă explic imediat.
Conform imaginii care ilustrează acest text, colega noastră a primit două mesaje SMS, într-un interval de 4 ore. Conform primului mesaj, era sănătoasă, poate cum nici Ion Iliescu nu este, deși e greu de crezut. Dacă rezultatul e negativ, colega putea să iasă pe stradă și să zburde liniștită, împrăștiind virusul, cum împrăștia Daea subvențiile pentru motorina agricultorilor. De teamă să nu o chemăm la redacție, căci ăsta bănuim că ar fi motivul, nu a ieșit din casă. Și bine a făcut…
Peste patru ore avea să afle, tot prin sms, că este pozitivă. Pentru spirit e bine dacă ești pozitiv, pentru un rezultat Real Time PCR nu prea e, că nu degeaba stăm în stare de alertă.
Dacă nu aveți altă treabă și vă întrebați cum e posibil, citând-o pe Leana lu’ Costel, ”există o explicație!” Prima dată a făcut un test rapid, la care a primit răspunsul pe loc: negativ. Apoi, pentru că stimata colegă a voit a fi sigură, a făcut și PCRul, la care aștepta rezultatul prin sms. A venit rezultatul, după cum vedeți, fără ca ”autorităților” să le pese de comunicarea dezastruoasă. Ce sens mai are să îi trimiți omului rezultatul de la testul rapid, pe care oricum îl aflase pe loc? Și dacă tot îl trimiți, de ce nu specifici că este rezultatul la testul rapid, apoi să specifici la celălalt că este pozitiv. Ai zice că Ministerul Sănătății a angajat jucători profesioniști de Alba-Neagra… ”asta are, asta n-are, asta-i aia marcatoare, facem noi comunicare!”
I-au trimis (până la urmă!) și pe email. Măcar acolo au specificat la ce sunt rezultatele, însă după ce sădiseră în sufletul ei pur speranța că a scăpat. Am zis-o pe asta cu ”sufletul pur”, ca să nu ne trezim că vine și ne strănută pe la geamuri.
Colega noastră este bine, iar asta am constatat-o după ce debitează pe grupul de muncă (avem și așa ceva, ca să fim în rândul oamenilor serioși). Avem și două motive de oftică, unul de oftică instituțională, altul de oftică personală:
- Ne ofticăm pentru că trăim într-o țară în care respectul față de oameni este egal cu zero, fapt confirmat de comunicarea în bătaie de joc.
- Ne ofticăm pentru că, timp de două săptămâni, trebuie să muncim și în locul ei. În subsidiar ne bucurăm că e bine și că îi vom da greu, atunci când se va întoarce la muncă.
PS: Dacă vreți să vă mințiți singuri, cumpărați-vă teste rapide! Sau o fi invers, alea rapide sunt ok, cele PCR fiind varză? Răspunsul corect este: și da, și nu. Deținem confirmarea prin comunicarea tip sms, care e și așa, și așa.
