E bine ? E rău ?
– Corporatiile si alte companii au descoperit ca pot functiona si cu mai putini angajati. Asadar, doar cei mai buni si mai eficienti isi vor putea pastra/gasi un loc de munca.
– Copiii si adolescentii vor fi in continuare victimele ignorantei lor dar si pedofililor, agresorilor sexuali, sociopatilor flamanzi de carne cruda, in lipsa unei educatii potrivite pentri viata privata.
– Majoritatea copiilor/tinerilor au pus pe hold on invatarea si acumularea de cunostinte, fie din cauza unui sistem educativ incapabil sa gestioneze invatamantul online fie din neputinta parintilor de a tine pasul in ritmul obisnuit anterior.
– Parintii vor fi din ce in ce mai panicati si hiperprotectori pentru siguranta, integritatea si bunastarea fizica/psihologica a copiilor lor.
– Copiii, tinerii si adultii au ridicat la puterea n dependenta de spatiul virtual, retele sociale si gadget-uri, accelerand tulburari deja existente (fobii sociale, frica de abandon, respingere sau singuratate, tulburari de atentie si concentrare, s.a.)
– Cu cat izolarea de activitati profesionale /sportive/de socializare/de relaxare specifice fiecarei categorii de varsta va dura mai mult, cu atat efectele pe termen mediu si lung vor fi mai accentuate, mai greu de suportat si ameliorat dar si mai amenintatoare pentru redresarea bio-psiho-socio-economica a romanilor.
Ceea ce se vede acum este doar motul din varful icebergului. Ce va izbucni un pic mai incolo, va fi complicat de gestionat. Toate cercetarile legate de efectele restrictiilor si interventiilor anti-pandemie ( nu e prima situatie gen…) nu suna bine deloc. Oricum situatia nu era roz, am inrautatit-o in „roz chilotiu”…
Trei decenii de liniste si provocari minore (comparativ cu alte state mai zguduite) au dus la scaderea sau absenta rezilientei psihologice si economice ale romanului de azi. Si nu suntem singurii in situatia asta. Doar ca avem alt profil psihologic de personalitate decat ceilalti co-terestri si asta face diferenta… In plus, inca sunt generatii cu sindrom post-traumatic dupa dramele comunismului sau transgenerationale.
E o reflectie in urma miilor de discutii profesionale, amicale, cercetari si observatii care converg in directiile amintite anterior.
Fiindca e limpede ca staff-ul tarii are alte planuri si preocupari, e clar ca trebuie sa ne confruntam cu realitatea si sa cautam strategic solutii.
Timpul amanat e pierdut si ne va costa mult mai scump.
