Marele campion la box, Leonard Doroftei, regretă că a decis să intre în afaceri atunci când și-a deschis un restaurant în Ploiești. După ce cârciuma nu a mai ”mers”, Doroftei a plecat cu familia în Canada, de unde a revenit în urmă cu câteva luni.
”Aveam un restaurant, da. A fost odată, nu mai este. Chiar stau câteodată și mă gândesc de ce am luat această decizie de a avea un restaurant.
Acum, când văd ce pot face într-o sală de sport, câte lucruri pot să arăt copiilor într-o sală de sport, îmi vine să-mi dau pumni în cap singur. Că am intrat într-o lume pe care n-am cunoscut-o.
A fost o curiozitate de moment, după care a devenit necesitate”, a spus Doroftei, în emisiunea lui Ovidiu Ioanițoaia de la gsp.ro.
”A fost o lume în care nu trebuia să fiu. Cârciumărie… Nu e lumea mea. N-a fost lumea mea. Eu mai am câte un reproș, că m-am purtat urât cu unii, cu alții. Asta e. Fiecare cu timpul, cu nervii lui.
Nu mai contează, nu contează cât am pierdut. Important e că sunt sănătos, mulțumim lui Dumnezeu!, și pot să o iau de la capăt să fac orice. M-am redescoperit ca antrenor și credeți-mă că sunt la un nivel foarte bun”, a mai spus Doroftei.
El a revenit în țară acum câteva luni cu toți membrii familiei și vrea să-și deschidă o sală de box în București.
Întrebat dacă se va muta la Ploiești, Doroftei a declarat că și-a închiriat un apartament în Capitală.
”Eu sunt ploieștean în continuare. Nu o să spun niciodată că nu sunt ploieștean sau că n-am ceva cu Ploieștiul. Ferească Dumnezeu! Nu ploieștenii sunt de vină că nu mi-a mers mie treaba. Vina a fost a mea! Nu a lor” a spus fostul pugilist.
Performanțele lui Doroftei în box
Născut la Ploiești, Leonard a început să practice boxul la vârsta de 14 ani la clubul Prahova Ploiești. Între 1986 și 1988 a cucerit în fiecare an titlul național la juniori. Mai târziu a obținut cinci titluri naționale la seniori în 1992, 1993, 1994, 1996 și 1997.
A câștigat medalii de bronz la Jocurile Olimpice de la Barcelona în 1992 și la Atlanta în 1996. De asemenea, a fost campion mondial în 1995 și campion european în 1996 și 1997. Palmaresul său la amatori este de 239 de victorii și 15 înfrângeri.
În 1997 Doroftei a devenit boxer profesionist făcând un contract cu clubul canadian Interbox. Pe 5 ianuarie 2002 a cucerit titlul de campion mondial profesionist la categoria semi-ușoară a versiunii WBA, învingându-l la puncte pe argentinianul Raul Horacio Balbi. Pe 31 mai, la București, Doroftei a luptat din nou împotriva lui Balbi și de data aceasta românul s-a impus în mod clar.
A urmat apoi marele meci dintre Dorin și americanul Paul Spadafora, contând pentru unificarea titlurilor WBA și IBF, la categoria semi-ușoară. După o luptă dominată clar de român, cei trei judecători de ring au dat însă o decizie total greșită, cea de egalitate. Conform statisticii totalului de lovituri care și-au atins ținta, Doroftei a punctat de 344 de ori, în timp ce Spadafora numai de 259 de ori.
Pe 24 octombrie 2003, Doroftei urma să dispute un meci împotriva panamezului Miguel Callist. Meciul a fost anulat însă după ce românul a depășit greutatea categoriei sale la cântarul oficial.[2] Doroftei a pierdut astfel titlul de campion mondial WBA.
S-a retras după lupta pierdută împotriva celebrului Arturo Gatti de pe data de 24 iulie 2004, ce a contat pentru centura WBA a canadianului de la o categorie superioară (sursa info: wikipedia)
