Tot mai multe asociații de proprietari iau în calcul instalarea unor camere de supraveghere pentru a descuraja furturile, actele de vandalism și accesul persoanelor neautorizate în imobile. Deși legislația permite montarea unui astfel de sistem, aceasta nu se poate face doar prin simpla achiziție și instalare a camerelor. Asociația trebuie să respecte atât prevederile Legii nr. 196/2018 privind asociațiile de proprietari, cât și Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR).
Din articol
Când este justificată instalarea camerelor video
Supravegherea video trebuie să urmărească un scop legitim, cum ar fi protejarea persoanelor și a bunurilor sau prevenirea și documentarea unor fapte antisociale.
În practică, montarea camerelor este justificată atunci când există incidente precum:
- furturi din bloc sau din spațiile comune;
- acte repetate de vandalism;
- distrugerea ușilor de acces, interfoanelor sau altor bunuri comune;
- accesul frecvent al persoanelor străine în imobil;
- tulburarea liniștii locatarilor;
- alte situații care afectează siguranța proprietarilor.
Simplul fapt că o asociație dorește camere video nu este suficient. Ea trebuie să poată demonstra că există un interes legitim și că supravegherea este necesară.
Primul pas: hotărârea adunării generale
Instalarea unui sistem de supraveghere video trebuie aprobată de Adunarea Generală a Asociației de Proprietari.
Hotărârea trebuie consemnată în procesul-verbal al ședinței și trebuie să cuprindă cel puțin:
- necesitatea instalării sistemului;
- scopul supravegherii;
- zonele care vor fi monitorizate;
- persoanele care vor avea acces la înregistrări;
- sursa finanțării.
Analiza interesului legitim
Potrivit GDPR, asociația trebuie să întocmească o Analiză a interesului legitim (Legitimate Interest Assessment – LIA).
Acest document răspunde la trei întrebări esențiale:
- există un interes legitim?
- este supravegherea video necesară?
- drepturile persoanelor vizate sunt respectate?
Analiza trebuie să demonstreze că beneficiile supravegherii sunt mai importante decât impactul limitat asupra vieții private.
Politica de supraveghere video
Asociația trebuie să stabilească reguli clare privind utilizarea sistemului.
Politica de supraveghere video ar trebui să precizeze:
- scopul utilizării camerelor;
- locațiile acestora;
- perioada de stocare a imaginilor;
- persoanele autorizate să vizualizeze înregistrările;
- modul de păstrare și ștergere a imaginilor;
- procedura de furnizare a imaginilor către Poliție sau alte autorități.
Nota de informare și afișele obligatorii
Persoanele care intră în zona supravegheată trebuie informate înainte de a fi filmate.
De aceea, la intrarea în bloc trebuie afișată o informare vizibilă care să conțină:
- pictograma camerei video;
- identitatea operatorului (asociația de proprietari);
- scopul supravegherii;
- temeiul legal;
- perioada de stocare a imaginilor;
- datele de contact ale asociației.
În plus, asociația trebuie să pună la dispoziție o Notă de informare completă, conform art. 13 din GDPR.
Registrul activităților de prelucrare
Supravegherea video reprezintă o activitate de prelucrare a datelor cu caracter personal.
Din acest motiv, asociația trebuie să evidențieze această activitate în Registrul activităților de prelucrare, document prevăzut de art. 30 din GDPR.
Cine poate vedea imaginile
Accesul la înregistrări nu este liber.
Asociația trebuie să desemneze una sau mai multe persoane care pot consulta imaginile și numai atunci când există un motiv justificat.
Înregistrările nu pot fi distribuite locatarilor și nici publicate pe internet sau pe rețelele sociale.
Ele pot fi puse la dispoziția Poliției, a instanțelor sau a altor autorități competente atunci când legea permite acest lucru.
Cât timp pot fi păstrate imaginile și ce nu au voie să filmeze camerele
În practică, perioada de stocare este de regulă de maximum 30 de zile. Dacă imaginile sunt necesare într-o anchetă sau într-un proces, acestea pot fi păstrate până la finalizarea procedurilor.
Camerele trebuie amplasate astfel încât să surprindă numai ceea ce este necesar pentru asigurarea securității.
Nu este permisă monitorizarea:
- interiorului apartamentelor;
- balcoanelor;
- ferestrelor locuințelor;
- altor spații care țin de viața privată.
De asemenea, filmarea domeniului public trebuie limitată strict la ceea ce este necesar pentru protejarea accesului în imobil.
Ce documente ar trebui să existe în dosarul asociației
O asociație care montează camere video ar trebui să dețină cel puțin următoarele documente:
- hotărârea Adunării Generale;
- decizia privind instalarea sistemului;
- analiza interesului legitim (LIA);
- politica de supraveghere video;
- nota de informare GDPR;
- afișul privind zona supravegheată;
- registrul activităților de prelucrare;
- procedura de acces la înregistrări;
- registrul accesărilor imaginilor.
În concluzie, montarea camerelor video într-un bloc este legală și poate contribui semnificativ la creșterea siguranței locatarilor, însă numai dacă sunt respectate atât prevederile Legii nr. 196/2018, cât și obligațiile impuse de GDPR. O documentație completă și reguli clare privind utilizarea sistemului protejează atât interesele asociației, cât și drepturile persoanelor filmate și reduc riscul unor sancțiuni în cazul unui control al Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
