Într-un oraș în care jungla urbană nu e doar o metaforă, ci o realitate cu rădăcini adânci (la propriu), ploile abundente din ultimele zile au dat un boost spectaculos vegetației spontane. Asta în timp ce Societatea de Gospodărire Urbană (SGU) pare să fi luat o pauză… sabatică. Sau poate s-a retras în munți, în căutarea iluminării prin fotosinteză, cine știe. VIDEO la finalul textului.
Vă arătam recent că pe linia de tramvai 102, natura a recucerit cu hotărâre ce-i aparținea odinioară. Buruienile au atins înălțimi care ar stârni invidia unui agricultor din Bărăgan, iar ambrozia a devenit aproape specie protejată. Dar nu ne oprim aici.
Azi am ajuns în zona Mihai Bravu, unde albia pârâului Dâmbu s-a metamorfozat într-un veritabil colț de junglă. De la buruieni comune până la copăcei crescuți cu ambiție și sprijin natural, flora e mai bogată ca-n grădinile botanice. Doar că aici nu plătești bilet, plătești taxe și impozite. Dar asta e doar un detaliu.
Cursul apei? Doar o legendă locală, căci în realitate, firicelul de pârâu s-a pierdut în sălbăticie, cot la cot cu angajații SGU. Ultima dată când au fost văzuți, se orientau cu busola și un GPS prin vegetația luxuriantă de pe Dâmbu. Se pare că unii n-au mai ieșit.
În tot acest timp, locuitorii din zonă se apără de roiuri de țânțari și căpușe cu spray-uri, candele și, în cazuri grave, rugăciuni. Relaxarea în aer liber e acum un sport extrem, iar plimbările prin cartier necesită echipament de safari.
În fața acestei realități botanice scăpate de sub control, venim cu o întrebare (retorică, dar disperată): SGU, ne mai auziți? Există cineva la capătul firului de trimer? Dacă nu e cu supărare și nici cu prea mare efort, poate trimiteți câțiva ”grădinari” din subordine să vadă dacă mai poate fi salvat orașul de la sufocarea cu verdeață. Că până la urmă, nu toată lumea își dorește să trăiască într-un remake cu buget redus din „Tarzan”.
Până una-alta, ne pregătim pentru sezonul de safari urban. Cu cizme de cauciuc, spray anti-insecte și o speranță vagă că poate, într-o zi, vom regăsi Ploieștiul printre liane, ambrozie și nepăsare administrativă. Și nu, nu e vreo glumă. Din păcate.
Domnul primar a luat-o pe urmele predecesorului său.
Avem primar in Ploiesti ? Nu as fi crezut.
Strada Apelor ar putea fi una dintre cele mai frumoase din Ploiesti, asta daca ar exista un minim de interes din partea primariei. Din pacate, niciunul dintre primari nu au dat vreo sansa zonei, ignorand-o total. Se poate amenaja o gradina urbana foarte frumoasa, copacii existenti fiind deja un mare plus. Se pare ca si arhitectul din primarie doarme linistit pe bani publici. Pacat!
Intr-un articol identic cu acesta, privind vegetatia luxurianta din jurul blocurilor de locuinte, colegul dvs. dl. Marius era foarte revoltat ca locatarii de la bloc, nu se apuca in regie proprie de peisagistica, desi asta intra direct in atributiile SGU contrar parerii unui comentator. Cum adica „platim taxe si impozite ?” Iata acum condamnam SGU pentru neindeplinirea responsabilitatilor, lucru pe care l-am subliniat la rubrica comentarii in acel articol.
Aceasta jungla mentionata, este prezenta peste tot in Ploiesti : parcuri, parcari, linii tramvai, etc etc . Imediat au venit „avocatii”SGU: ca au salarii mici, ca este personal subdimensionat, ca au hectare de tuns….La bloc statistic vorbind, locuiesc numai milionari care isi permit serviciile de „cosit”, trimmere, accesorii,greble,cucurele si aburele.
inca un articol ca asta si va zboara dl Marius Nica, prietenul conducerii numite politic la SGU
Cine pe cine zboara, ca nu am inteles…