Cristian Ardeleanu este un izvor de iubire și optimism. Diagnosticat cu sindrom Down, băiatul reușește zi de zi să ofere tuturor celor din jur o adevărată lecție de perseverență și bunătate. Deși nu puține au fost momentele în care a fost respins și marginalizat, ploieșteanul, ajuns azi la vârsta de 20 de ani, demonstrează că nimic nu e prea greu sau imposibil dacă vrei cu adevărat. În cazul lui, un cromozom în plus nu a însemnat și nu înseamnă decât și mai multă iubire pe care o are de oferit. (FOTO la finalul textului)
Cristi a fost diagnosticat la naștere cu sindrom Down. Mama sa l-a iubit din prima clipă. A fost și este prima ei mare dragoste. După care a urmat Iris, sora lui Cristi, cei doi având o relație de „frați tipici”, după cum povestește Corina, mama celor doi.
Deși viața lui Cristi, fiind un copil special, a însemnat o luptă continuă cu mentalităţile, injuriile, discriminarea şi, mai ales, cu propriile limite, tânărul reușește, cu sprijinul necondiționat al unei familii frumoase, să răzbească într-o societate care încă mai are de lucru la capitolul acceptare, înțelegere și empatie.
La 12 ani a vrut să înțeleagă de ce el este…altfel
„Mi-a fost foarte greu. Când era micuț am fost nevoită să îl înscriu, cu toate eforturile financiare, la o școală privată, fiindcă în școlile de masă nu am primit înțelegere. În paralel am făcut ani de întregi de terapie. Pe la 12 ani, când m-a întrebat de ce el primește alte teme și de ce doamna lucrează separat cu el, i-am spus că el e băiatul meu special, iar copiii speciali au nevoie de o atenție deosebită.
I-am mai spus că Dumnezeu mi l-a dat ca pe un dar de care eu să am grijă cu multă dragoste. Și așa am făcut. Este bucuria mea cea mai mare. Chiar dacă e aproape adult, sufletul lui e de copil. Are atât de multă iubire și bunătate în el, e un suflet atât de vesel. Nu e dușmănos și, chiar dacă îl superi, peste câteva minute, vine și te ia în brațe. Învăț atașamentul și compasiunea de la el.
Îl doare când simte respingere
Pe mine, ca mamă, mă doare și mai mult când văd că tinerilor de vârsta lui le e greu să îl accepte. Sindromul Down nu e ceva contagios, e un hazard genetic”, spune mama lui Cristi senină, știind câtă iubire încape în fiul ei.
Și tot din iubire, când băiatul avea doar cinci ani, a înființat aici, la Ploiești, Asociația Sindrom Down, care numără azi 28 de membri. Copii, cel mai mic în vârstă de patru ani, toți atinși de trisomia 21.
De ce s-a gândit să înființeze o astfel de asociație? „În primul rând fiindcă am vrut ca băiatul meu să nu se mai simtă exclus. Am vrut să poată interacția cu copii speciali, asemeni lui. Și am vrut și pentru mine, ca mamă, să am alături părinți care luptă pentru copiii lor diagnosticați cu acest sindrom”, a mai povestit Corina Ardeleanu.
Cristi schiază de la 12 ani
De la elev în ultimul an la Liceul Tehnologic „Toma Socolescu”, la cursurile de actorie care l-au ajutat și îl ajută enorm pe parte de dezvoltare emoțională, până pe pârtia de schi, Cristi arară oricui că nimic nu îți poate sta în cale dacă muncești și vrei ceva cu adevărat. Zilele trecute, băiatul a înregistrat o performanță uimitoare.
Ploieșteanul a făcut senzație la Campionatul Mondial Special Olympics
Pasionat de schi alpin încă de la vârsta de 12 ani, tânărul a fost unul dintre cei aproximativ 1500 de competitori atipici, participanți, la Campionatul Mondial Special Olympics 2025, derulat la Torino în Italia. A avut de trecut peste trei probe de slalom și a fost printre primii, obținând locurile IV, respectiv V Mondial.
Cu o forță incredibilă, alături de alți sportivi Special Olympics România, care au scris istorie la această competiție, ploieșteanul a înfruntat frigul și toate provocările.
„Nu cred că am fost vreodată mai mândră. Am simțit cum îmi explodează inima în piept de bucurie. Copilul meu printre primii, la această disciplină sportivă, din 1500 de concurenți veniți din 105 țări. Și s-a descurcat singur fiindcă am ținut foarte mult să îl învăț ce înseamnă autonomia ca și cale spre independență pentru momentul în care noi, părinții, nu vom mai fi”, ne-a mai mărturisit mama lui Cristi, entuziasmată de rezultatele fiului ei, mai ales că, de obicei, persoanele cu sindrom Down se nasc și dezvoltă multe probleme de sănătate, care nu le permit să ajungă sportivi de performanță.
Ce vrea Cristi pe mai departe? E simplu. Vrea doar să își urmeze visurile, să facă ce îi place și să se înconjoare de oameni buni și frumoși, care să îl accepte așa cum este, cu tot cu acel cromozom în plus, care nu îl face pe tânăr cu nimic mai prejos decât sunt alți tineri de vârsta lui.
Cinste ție, Cristi.Ne inglinam cu respect în fata ta.Ne dovedești ca omul își poate depăși limitele.Ai grija de tine,de sora ta ,de mama ta,de familia ta.