Cultura românească trebuie promovată! Dar cum? Oricine se gândește că nu poți promova cultura cu indivizi gângavi, sfertodocți, cu specimene care abia articulează două vorbe, tocmai pentru că la capitolul cultură stau precum zugravii în fața unui caz cu probleme ginecologice… nu sunt de specialitate, dar ar putea să arunce o privire.
În 2003, prin legea 356, lua ființă Institutul Cultural Român. Scopul: ”reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.” Scop nobil, nu? Să ne cunoască lumea cât de minunați suntem, cât de ofertanți din punct de vedere cultural. Și chiar suntem, pentru că am avea ce să promovăm. Până aici totul pare în regulă.
Doar că, privind cu atenție la cine sunt cei care ajung să ne reprezinte în afara granițelor, ce sume fabuloase se cheltuiesc pentru chiriile și huzurul lor, începi să înțelegi că scopul nu mai este cel declarativ, ci unul autentic românesc: promovarea unor sinecuriști care nu au nicio legătură cu ceea ce numim cultură.
Un exemplu de sfidare a fost cazul actriței Catinca Maria Nistor, numită în martie 2022 la conducerea ICR Londra. Aceasta a refuzat să stea în apartamentul gratuit din sediul ICR Londra și a cerut MAE să-i plătească chiria lunară de 6.500 de lire sterline într-un apartament de 120 de metri pătrați. Dacă nu apărea cazul în presă, situația s-ar fi rezolvat în favoarea distinsei doamne.
Un alt caz este în plin scandal în aceste zile și îl vizează pe directorul ICR Tel Aviv.
Potrivit cifrelor oferite de MAE, cele mai costisitoare chirii sunt cele ale personalului ICR Tel Aviv. Pentru cei patru angajați, statul român plătește lunar 11.516 euro. Tot patru angajați are și ICR Paris, al doilea în topul banilor alocați pentru chirii, cu 10.453 de euro în fiecare lună.
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) plătește lunar 51.633 de euro pentru chiriile personalului diplomatic român aflat în misiune la filialele din străinătate ale Institutului Cultural Român. Ar fi de menționat că nu pentru toate filialele ICR din lume se plătesc astfel de chirii, dar și faptul că nu toate sunt populate de specimene sfertodocte.
Dinu Gîndu – Exemplul care te face să-ți iei gându’… de la șansa de a-ți fi promovată cultura națională
Vă mai amintiți de perioada Dăncilă, Genunche, Vanghelie, Eba, Turcan sau alte personaje certate grav cu limba maternă și cu fracturile de logică? Nu vă faceți griji crezând că au dispărut de pe prima scenă politică, pentru că și dacă au făcut-o, s-au găsit înlocuitori pe măsură, demni urmași ai celor care fac din orice un cumplit meșteșug de tâmpenie.
Îl știți pe gălățeanul Dinu Gîndu? Nu prea aveți de unde, iar dacă nu aflați vreodată nu era nicio pierdere. Omul a fost un fel de șefuleț pe la Casa de Cultură a Studenților din Galați și a avut o calitate incontestabilă: s-a lipit cumva de echipa PNL din zonă. De fapt, asta e singura ”calitate” care mai contează azi.
Mare ”om de cultură”, Gîndu a avut o prestație jalnică la audierile pentru postul de director al Institutului Cultural Român (ICR) Lisabona, din cadrul Comisiei de Cultură a Parlamentului.
Un membru al Comisiei i-a atras atenția lui Dinu Gîndu că parcursul său profesional este foarte departe de domeniul cultural, moment în care Dinu Gîndu a încercat să ofere un soi de explicație:
„În scrierea CV-ului am scris doar tehnic, pentru că nu am vrut să ocupe foarte mult spațiu”, a găsit de cuviință să justifice dl. Gîndu
Vor fi voci care vor spune că poate așa este dânsul, mai emotiv… În realitate, atunci când îți cunoști meseria, indiferent care ar fi aceasta, exprimarea este una fluentă, iar emoțiile trec în plan secund. Ele există și este firesc să existe, dar în niciun caz siguranța unui profesionist nu va fi perturbată atât de grav, încât să dea senzația că acesta este proaspăt absolvent al grupei pregătitoare.