Noua scumpire a țigărilor, programată de astăzi, 1 aprilie, nu este o reacție a pieței, ci rezultatul unei ajustări fiscale prevăzute în Codul Fiscal. Potrivit HotNews.ro, majorarea vine ca a doua etapă a unui mecanism prin care statul crește constant veniturile din accize.
Țigările se scumpesc din nou de la 1 aprilie, însă adevărata miză nu este doar prețul plătit la raft, ci mecanismul fiscal din spatele acestei creșteri. Potrivit unei analize publicate de HotNews.ro, noua majorare nu este una întâmplătoare și nici o reacție a pieței, ci o ajustare programată, prevăzută în Codul Fiscal.
La prima vedere, scumpirea pare redusă. Consumatorii ar putea plăti cu aproximativ 50 de bani până la 1 leu în plus pe pachet, în funcție de producător și de politica de preț aplicată la raft. În realitate, această modificare face parte dintr-un sistem fiscal bine stabilit, prin care statul își asigură încasări constante din accizele aplicate produselor din tutun.
Conform sursei citate, acciza la țigarete este formată din două componente. Prima este acciza specifică, o sumă fixă aplicată per 1.000 de țigarete. Aceasta reprezintă partea stabilă a taxării, pe care statul o încasează indiferent de evoluția prețului final. A doua este acciza ad valorem, adică un procent de 14% din prețul de vânzare cu amănuntul, ceea ce înseamnă că veniturile bugetare cresc pe măsură ce crește și prețul produsului.
Scumpirea programată să intre în vigoare de astăzi vizează, potrivit HotNews.ro, în special componenta fixă, respectiv acciza specifică. La nivel tehnic, majorarea înseamnă câteva zeci de lei în plus la mia de țigarete, echivalentul a aproximativ 0,25-0,35 lei pe pachet. Totuși, la raft, efectul final resimțit de consumator va fi mai mare, deoarece producătorii și comercianții rotunjesc prețurile și includ în calcul și alte costuri operaționale.
Această creștere vine după o altă scumpire aplicată la începutul anului. La 1 ianuarie, acciza la tutun a fost deja majorată, iar noua ajustare reprezintă, de fapt, a doua etapă dintr-un mecanism fiscal aplicat în două trepte.
Economiștii descriu adesea acest tip de strategie prin conceptul de „salami slicing”: majorări mici, succesive, care trec aproape neobservate individual, dar care, cumulate, generează efecte importante atât pentru consumatori, cât și pentru bugetul de stat.
