Unul dintre cele mai frumoase momente din istoria României s-a întâmplat și datorită marilor puteri europene, dar și fiindcă au acționat câțiva politicieni români foarte inteligenți, potrivit hotnews.ro.
Pașii către Mica Unire
- 1856, martie. Congresul de Pace de la Paris încheie oficial războiul Crimeii și discută și despre organizarea Principatelor Dunărene. Congresul a hotărât ca statutul definitit al Principatelor să fie stabilit în urma consultării românilor în problema unirii.
- 1857, ianuarie. Poarta otomană emite firmanul care cuprinde normele de organizare a alegerilor pentru adunările ad-hoc din Țara Românească și Moldova.
- 1857, februarie și martie. La Iași, respectiv București, sunt create organismele de coordonare a mișcări unioniste. Ele se numesc: Comitetul Electoral al Unirii (la Iași) și Comitetul Central al Unirii (București).
- 1857, iulie. Încep alegerile pentru Adunarea Ad-hoc a Moldovei, alegeri care sunt falsificate de caimacamul Nicolae Vogoride.
- 1857, august și septembrie. Alegerile pentru Adunările ad-hoc din Moldova și Țara Românească sunt câștigate de o majoritate unionistă.
- 1858, mai-august. La Paris se desfășoară conferința puterilor garante care elaborează și adoptă convenția privind organizarea „definitivă” a Principatelor. Având valoare de constituție, Convenția organizează statele pe principiul separării puterilor. Puterea executivă aparține domnului. Acest act constituțional a înlocuit Regulamentele Organice (în vigoare de peste 25 de ani) și a rămas în vigoare până la 1864,
- 1859, 5/17 ianuarie. Adunarea Electivă de la Iași îl alege ca domn al Moldovei pe Alexandru Ioan Cuza, cu unanimitate de voturi.
- 1859, 24 ianuarie/5februarie: Alexandru Ioan Cuza este ales ca domnitor al Țării Românești cu unanimitate de voturi de către Adunarea Electivă de la București.
- 1859, august. La conferința de la Paris a puterilor garante, cinci dintre marile puteri participante recunosc „de jure” alegerea lui Cuza ca domnitor. Cele cinci erau Franța, Marea Britanie, Rusia, Prusia și Regatul Sardiniei. Se încheia prima etapă spre realizarea deplină a unirii.
Sursa cronologiei: volumul „Istoria Românilor – O sinteză cronologică” (editura Meronia, coordonator Valentina Bilcea)
Cum a fost ziua de 24 ianuarie 1859
Cum a sunat jurământul lui Cuza, redat în cartea „Rumânii fericiți, vot și puetere, de la 1831 și până în prezent”, scrisă de Cristian Predea.
- „Jur în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa ţării, că voi păzi cu sfințenie drepturile şi interesele Principatelor Unite, că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi și în toate şi că voi păzi cu sfințene în toată Domnia mea în toate şi că nu voi avea înaintea ochilor Mei decât binele și fericirea nației române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii Mei să-Mi fie întru ajutor!”
Alegerea a trezit bucuria mulţimilor. Ştirea s-a răspândit foarte repede. Chiar în ziua de 24 ianuarie a ajuns cam peste tot. La ora 16. Ion Ghica le-a scris lui Kogălniceanu si Alecsandri într-o limbă pe care am putea-o numi franco-română, notează Cristian Preda:
- „Şedinţa Obşteştii Adunări de astăzi este din cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre. Le plus difficile est fait. Numirea Principelui Cuza ne-a scăpat de măcel (massacre). Principiul a devenit o necesitate. Sans l’Union point de salut. Admiterea Domnitorului Cuza este pentru el o datorie națională”.
Ceva mai târziu, la ora 21 şi 50 de minute, vestea a ajuns la Fălticeni. Administraţia ținutului Suceava a telegrafiat către Ministerul de Interne.
„Aici venit novelă telegrafică că Înălţimea sa s-a ales domn şi în Valahia. rog ordin ca să pot face serbare”.
Unde e bucurie, se pune și masa. La Călăraşi, de pildă, sărbătoare publică a avut parte de diverse bunătăți:
- „trei oca dulceaţă, o căpăţână zahăr şi alte mezelicuri, salam, șuncă, pastram-caiser, caşcaval bun, doă oca pişcoturi, zece sticle şampanie, cincizeci franzele mari”.
Domnitorul a fost adus la Bucureşti. Ceea ce a creat anumite probleme logistice, cum am spune astăzi. Într-o adresă a ministrulului de Interne către patriarh, acesta din urmă era rugat, pentru a-l putea întâmpina pe Cuza:
- să binevoiţi a ordona cu cât s-ar putea mai cu grabă să se puie nisip și moloz prin curtea Sfintei Mitropolii, spre astuparea gropilor şi nesuferitului noroi ce este în acea curte, spre a se evita neplăcuta privelişte ce ar înfăţişa rămâind în starea de astăzi acel noroi”.
