M-am obișnuit, încă din toamna lui 2023, să urmăresc spectacolele celor de la Teatrul Roșu la Ploiești, iar „Iubire dublu distilată” a fost oferta lunii februarie. După „Divorț în ziua nunții” și „Femei bune pentru bărbați nebuni”, acest nou spectacol jucat la Casa Sindicatelor în Ploiești, în opinia mea, a fost cel mai spumos de până acum.
Sigur, rolul bețivului „a făcut toți banii”, cum se spune, dar și actorul, Emanuel Bighe, a prins o super zi pentru că, jur, i-au ieșit toate replicile „ca la carte”. A avut momente în care sala îl întrerupea ca să aplaude, ceea ce se întâmplă, știm bine, doar atunci când momentul este cu adevărat transmis.
Pe scurt despre „Iubire dublu distilată”
Acțiunea este simplă: Într-o gară de provincie se întâlnesc un actor, un psiholog, un bețiv și casiera. „Într-o gară uitată de lume, în care timpul pare că stă în loc, patru personaje sunt nevoite să petreacă, împreună, o noapte: casiera insolentă și curioasă, bețivul fără casă, dar cu carte și fără parte, actorul grăbit spre succes și doamna psiholog, al cărei discurs poate fi înțeles doar cu dicționarul în față. Aparent, nu au în comun decât dorința nejustificată de a se agasa unul pe celălat. Dar pe măsură ce orele trec, destinele lor se schimbă radical, iar lucrurile iau o întorsătură așa cum ne place nouă”, este prezentarea oficială a spectacolului.

Poantele sunt cele care fac deliciul dar, dincolo de acestea, modul de interpretare este cu adevărat minunat. Ca la fiecare piesă de-a lor, momentul de „luciditate”, cel la care, ca spectator, îți dau lacrimile (și nu de râs), a fost foarte bine marcat de această dată. Da, recunosc, a fost mai puțin pătrunzător la primul spectacol și ok la al doilea. Acum însă… chiar le-a ieșit!
Piesa în sine este o comedie ușoară, care poate relaxa pe oricine. Prețul este mai mult decât rezonabil, mai ales dacă prinzi oferta 1+1. Dar chiar și fără oferta asta… 55 sau 75 de lei. Prețul este la jumate față de un spectacol mai „cu nume” iar relaxarea cu care pleci este evidentă și starea de bine, cel puțin în cazul nostru, ține mai multe zile.
Nu înțeleg de ce nu se umple Sala Sindicatelor
Nu înțeleg, sunt spectacole la care lumea vine, este adevărat, pentru numele de pe afiș. Plătește dublu pe un bilet și pleacă de acolo, de multe ori, cu o dezamăgire, cu un gust amar… mie mi s-a întâmplat, și nu o singură dată.
Da, numele de pe afișul spectacolului „Iubire dublu distilată” multora nu le spun mare lucru, dar și prețul este mai mult decât decent. În opinia mea, merită mai mult. M-am mirat să constat că sala de la Casa Sindicatelor era doar jumate ocupată sâmbătă seară. Am văzut spectacole slabe cu sala plină, de unde oamenii ieșeau bombănind… și vorb-aia, spectacole pe bani grei, nu așa…

Singura explicație pe care am găsit-o a fost că Teatrul Roșu nu atrage pentru că, cel puțin la Ploiești, nu știe încă mai nimeni de ei. Și atunci nu riscă… Dar cine nu riscă, nu câștigă! Iar o piesă de teatru interpretată de cei de la Teatrul Roșu chiar bine dispune de la primele replici.
În ce ne privește, clar îi vom urmări și de acum încolo când vin la Ploiești pentru că ne place să râdem cu ei două ore. Atât de mult ne place încât mi-am propus ca, de data asta, să nu mai comentez nimic negativ, nici măcar de teribilele scaune scârțâitoare ale sălii sau de frigul cu care, dealtfel, ne-am obișnuit… eh, nu m-am putut abține totuși! 😉