A început toamna și, odată cu ea, evenimente, concerte, piese de teatru… cu alte cuvinte a reînceput viața culturală în Ploiești.
Pentru sfârșitul de săptămână care a trecut, am ales să merg la o piesă de teatru, în premieră la Ploiești. „Divorț în ziua nunții”. Cum am ajuns deși nu aveam nicio intenție să merg la ea? Bine… nici nu știam de existența ei…
Într-o seară, cu vreo 2-3 zile înainte de eveniment, mi-a atras atenția, pe Facebook un anunț cu privire la o premieră la Casa Sindicatelor, cu bilete 1+1 gratis. Păi la 55 de lei două bilete, chiar merita riscul. De ce spun „riscul”? Pentru că, din păcate, poți avea surpriza să dai peste 100 de lei pe două bilete de teatru și, la jumătatea piesei, să-ți vină să te ridici și să pleci. Am pățit-o stagiunea trecută, așa că nu mai sunt dispusă să risc pe banii mei, cum se zice…
La fel și la film, prefer să mă duc marțea pentru că, dacă nu-mi place filmul, măcar nu dau o grămadă de bani pe bilete. Dar să revenim la teatru…
Piesa asta însă, „Divorț în ziua nunții”, suna „ușurel”, numai bună de început weekendul. Distribuția nu-mi suna deloc cunoscut dar nu după distribuție mă duc, atunci când aleg să merg la teatru. Ba mai mult, nu am citit nimic înainte, nici de scenariu, nici de regie, nici de actori. De ce? Ca să fie surpriza completă…
Și a venit și seara spectacolului… Sala de spectacole de la Casa Sindicatelor era plină jumătate spre două treimi. Mulți tineri și cupluri. M-am bucurat că n-am mai văzut copii sub 10 ani, ca la alte piese de teatru complet nepotrivite vârstei lor.
Am râs, uneori cu lacrimi 🙂
Piesa „Divorț în ziua nunții” este adusă la Ploiești de un teatru independent, Teatrul Roșu și este în regia lui Cătălin Stelian. Distribuția este formată din: Cristina Diaconescu, Emanuel Bighe, Alin Brancu, Adelina Mihalcea, Livia Taloi. Nu vă spun nimic numele, probabil, (nici mie) dar actorii sunt tineri și promit.
Piesa, care durează 2 ore fără pauză, a fost drăguță, o comedie de situație care stârnește râsete și relaxează. Per total da, a meritat! Chiar nu m-am plictisit în cele două ore, chiar am râs cu poftă și am reușit să mă deconectez puțin de la problemele de zi cu zi.
Nu cred că sunt în măsură să analizez interpretarea actorilor, dacă au fost scene exgerate sau nu, sau dacă au „tras bâlbe”, cum se spune. Mie, per total, mi-a plăcut și recomand!
La final publicul a aplaudat în picioare pentru că da, a fost evident că toți s-au simțit bine! Există o comunicare caldă între public și actori, un dialog lejer și asta face ca atmosfera să fie intimă și relaxată.
Decorul este minimalist dar total neimportant, accentul punându-se pe actorii care își fac bine treaba și aduc râsete în public prin interpretarea lor.
Cu siguranță „Divorț în ziua nunții”, piesa celor de la Teatrul Roșu, chiar merită vizionată pentru cine își dorește o seară relaxantă.
Aspecte mai puțin plăcute
Dar pentru că sunt nevoită să amintesc și aspectele mai puțin plăcute, o fac, pentru ca lumea care merge să știe exact la ce să se aștepte…
Sala de spectacole de la Casa Sindicatelor are nevoie de renovare totală! Este neplăcut să te miști pe scaun și să nu auzi replicile din cauza faptului că scaunul scârțâie înfiorător. La fel se întâmplă dacă se mișcă cineva în apropierea ta… nu mai auzi nimic.
În ceea ce privește piesa „Divorț în ziua nunții”, nu știu dacă din cauza acusticii deficitare a sălii, dar unele replici ale lui Emanuel Bighe au fost imposibil de înțeles. Și, tot ca părere personală, Adelina Mihalcea (viitoarea mireasă, sper să nu mă înșel și să fie Livia Taloi) cred că ar da mai bine pe scenă cu niște tocuri mai mici. Părea uneori că se chinuie de-a dreptul să stea pe acele cuie și, din această cauză, avea scăpări de naturalețe, mai ales când își spunea replicile în timp ce mergea. Nu știu, posibil să mă înșel și tocurile exagerate să facă parte din rol, dar…
Oricum, una peste alta, comedia asta chiar mi-a prins tare bine la început de weekend! Recunosc, am riscat la jumătate de preț, dar nu consider că ar fi fost o pierdere nici la preț întreg! Merită într-adevăr. Din păcate, cei care merg trebuie să fie pregătiți pentru acustica slabă a Sălii Sindicatelor și pentru scârțâituri de scaune mai ceva ca în filmele de groază.
Dar nu vă va părea rău! Puțină relaxare merităm cu toții din când în când!
