Și în acest weekend Teatrul Roșu a revenit la Ploiești, de această dată cu piesa „Femei bune pentru bărbați nebuni”. O poveste ușurică în care comicul de situație, cu unele exagerări pe alocuri, este însoțit de replici savuroase care fac sala să râdă. Pe scurt: o adevărată relaxare de weekend la Ploiești.
Ca și data trecută, la „Divorț în ziua nunții”, și la acest spectacol actorii Teatrului Roșu au reușit să facă publicul să râdă. Subiectul este simplu: Un cuplu merge la mare pentru aniversarea de 5 ani a căsătoriei, dar acolo se întâlnește cu fostul soț al ei, care o urmărește pe aceasta, în speranța că o va convinge să se întoarcă la el.
Situațiile sunt hilare, puțin probabile în viața de zi cu zi, dar nu contează pentru că își ating scopul principal, acela de a face publicul să râdă în hohote, ceea ce aduce o destindere bine meritată după o săptămână încărcată la muncă.
Piesa durează două ore fără pauză dar nu prea le simți. Timpul trece repede astfel încât nu simți nevoia deloc să te uiți la ceas. Poate doar scaunele incomode din Sala Sindicatelor să-ți dea ceva semnale că a cam trecut timpul și este necesară o repoziționare a corpului pentru evitarea unor probleme articulare sau musculare.
De această dată am stat în altă parte în sală și pot spune că am avut mare noroc. Dacă data trecută, undeva pe centrul sălii, am luat bilete într-o zonă unde scârțâiau toate scaunele în jurul nostru, inclusiv cele de sub noi, acum am avut noroc maxim! Am nimerit într-o zonă (nu spun care că după aia nu mai găsesc bilete data viitoare acolo) unde niciun scaun nu scârțâia. Drept pentru care am asistat la piesă complet nestingheriți! Și chiar am auzit toate replicile!
Ce mi-a plăcut la spectacol
Dialogul dinamic, un fel de ping-pong cu replicile, susținut perfect de actori, a fost de mare angajament. Am mai spus și o repet… departe de mine să consider că am ceva veleități de critic teatral, mie îmi place sau nu-mi place o piesă sau un spectacol. Și „Femei bune pentru bărbați nebuni” chiar mi-a plăcut.
Care este caracteristica pieselor de la Teatrul Roșu? Accentul pus pe actori, pe replicile și talentul lor și mai puțin pe decoruri. Chiar râdeam sâmbătă când am văzut fotoliile de pe scenă, aceleași cu cele de la „Divorț în ziua nunții” și, probabil cu cele din spectacolul următor.
Departe de a deranja acest aspect, eu consider că spune multe despre talentul actorilor, care sunt în stare să țină în permanență sala „în priză” chiar dacă decorul este… ca și inexistent sau, ca să nu fiu rea, să-i spunem „minimalist”.
Cu alte cuvinte spectacolele „independenților” de la Teatrul Roșu chiar merită, iar dacă mai prinzi la bilete și oferta 1+1 gratis, atunci chiar că ai dat lovitura.
Ce nu mi-a plăcut la spectacol
Deși majoritatea aspectelor au fost pozitive, deși piesa a fost dinamică și super haioasă, în opinia mea (repet, strict în opinia mea), unele exagerări în jocul actorilor ar fi putut fi evitate. Dar asta nu a fost vina lor ci a scenaristului sau a regizorului.
Schimbarea în haine „de camuflaj” și rostogolirile repetate de pe podea ale unui anumit persoanj, la un moment dat, cred că au fost de-a dreptul exagerate, chiar mai mult decât ar fi fost cazul. Niciodată în viața reală așa ceva nu se întâmplă! Da, nu au fost doar acestea „trase de păr” numai că celelalte au avut limite rezonabile, nu au dat-o în derizoriu.
Dar, având în vedere parcursul celor două ore per ansamblu, aceste exagerări au fost „digerabile”.
Citește și: Lungul drum al întoarcerii în mit și ultima reprezentație a spectacolului de teatru de gest „Meșterul Manole”, de Mihai Vasile
Spre deosebire de data trecută, am apreciat în mod deosebit faptul că, la final, fiecare actor s-a prezentat. Mi-a fost mult mai simplu să-i identific și nu am mai avut dilema de data trecută: „Oare e Adelina Mihalcea sau Livia Taloi?”. Sper să-i țină obiceiul bun în continuare! 😉
Teatrul Roșu la Ploiești este o prezență salutară care face serile în care sunt spectacole mai puțin anoste. Cum peisajul autohton duce lipsă de diversitate culturală, aceste comedii spumoase au darul de a scoate din casă ploieștenii și de a-i face să mai uite puțin de grijile cotidiene.
Ca o părere strict personală, abia aștept următorul spectacol de la care, cu siguranță, nu voi lipsi decât dacă se va nimeri în timpul unui concediu. Chiar sunt curioasă cu ce altă piesă vor mai veni… 😊
Cum ți se pare subiectul?
