Filmul românesc Klaus & Barroso este în cinematografele din Ploiești, am fost să-l văd și, recunosc, a fost o alegere inspirată.
De ceva vreme mă țineam să-mi reiau „bunul obicei” de cinemarți, adică de a merge marțea la un film. Cred că ultima dată fusesem pe la începutul toamnei la unul care mi s-a părut dezamăgitor, pentru că aveam mari așteptări, și, din acest motiv, m-am lăsat o vreme de „cinemarți”.
De pe la începutul anului însă, tot „răsfoiam” internetul și cinematografele în căutare de o „ușurică” de marți seara și, răspunsul a venit în urmă cu o săptămână și ceva cu privire la ceea ce se numea „Klaus & Barroso”.
Am trimis imediat trailerul „spre aprobare” soțului din dotare și… s-a aprobat cu o singură mențiune: „Auzi, dacă tot vrei să mergem la ăsta, nu vrei să mergem săptămâna viitoare, la City în loc de Afi, că e proiecție în prezența echipei?”. Ha? Ce e aia? Cum adică proiecție în prezența echipei? „Adică vine echipa care joacă în film. Știi… cu din alea… stai la coadă, faci poze cu maimuțelele… știi tu, tot tacâmul…”. Păi eu ce treabă am? Vreau să mă duc să văd un film, n-am chef să mă pozez cu nimeni. Nici nu știu cine joacă în film măcar. Dialogul care a urmat a fost fascinant:
„- Joacă Micutzu!” „- Cine-i ăla?” „Ăla din Taximetriști!” „- Care, că au fost mulți?” „Ăla din Teambuilding care făcea Macarena la telefon!” „Aaaaa, păi spune așa de la început, meeeey. Mergem să-l vedem atunci!”, a fost concluzia unui dialog plin de informații prețioase, cu ocazia căruia am aflat că pe Macarenul din Teambuilding este denumitul „Micutzu”. Așa că am amânat cu o săptămână mersul la film ca să vedem și noi exact ce înseamnă „proiecție în prezența echipei”.
Citește și: Am fost la cinema să văd Taximetriști, filmul românesc cu mai multe înjurături decât Teambuilding
Dacă urăsc ceva la cinematografele din ziua de astăzi este faza cu „bilet și popcorn în același loc”. Păi ajungi să stai la niște cozi imense pentru o amărâtă de cutie de popcorn pentru că sunt unii care nu au auzit încă de „bilete luate online”.
Și stai după toți să-și aleagă locurile în sală, aleg unele, apoi le schimbă, apoi vor și popcor, și nachos din ăla nou, și suc… dar nu mic, mare… și tot așa. Și uite cum, dacă chiar ai poftă de popcorn, stai jumătate de oră la o coadă mixtă, de ți se ia și de film și de tot. Dar să revenim la film…
Când am ajuns la City Mall în zona de cinema, era vânzoleală mare, în afară de cozile de la popcorn. Se stătea la coadă pentru poze cu actorii, care stăteau cuminți în zona de photo-shooting și se pozau cu doritorii.
Citește și: Am fost să văd filmul Ramon (cu A mut). Măi, mie mi-a plăcut maxim de… Esca!
„Vrei să facem poze și noi?”, am fost întrebată. „Pe bune? Nu-i vezi, săracii, ce fețe plictisite au? Se chinuie de-a dreptul. Hai să nu-i chinuim și noi…”, i-am răspuns soțului amuzată. „Lasă, vedem filmul. E suficient. Auzi, dar ia fă și tu, că ești mai înalt, vreo două poze de departe, așa, ca să se vadă aglomerația. Poate îmi vine să scriu câte ceva mâine….”, i-am spus, asigurându-mă astfel că am material foto în cazul în care vreau să scriu.
Aveam rețineri după dezamăgirea din urmă cu câteva luni, de la „Bântuind prin Veneția”, care m-a făcut să iau o pauză de la a mai merge la cinema. Așa că am intrat la film, puțin reticentă, fără speranțe prea mari, mai ales că „proiecție în prezența echipei” nu arăta a mai mult decât pozele de la intrare. Nu tu dialog, nu tu interacțiune… nimic. Tragem două poze și atât.
De ce merită să mergeți la Klaus & Barroso
…Pentru că da, chiar merită să mergeți să vedeți filmul ăsta! Este un film haios, care relaxează, este presărat cu glume bune și, chiar dacă nu vă vine să credeți, nu are înjurături!
„Un barman combinator trebuie să achite urgent o datorie. Își convinge fratele, un bodyguard iute la mânie, să organizeze împreună o petrecere a burlacilor, fără știrea patronilor clubului în care lucrează. Dar minciunile ies repede la iveală și în club se dezlănțuie haosul”, este prezentarea pe scurt a filmului, iar eu nu am să vă dezvălui mai mult ca să nu stric surprizele scenariului.
Comicul de situație este condimentat de comicul replicilor și mimica personajelor care da, fac un adevărat deliciu din acest film. Iar ploieștenii vor fi încântați să descopere că… „Întotdeauna vom avea Ploieștiul…”, la fel cum brașovenii vor fi încântați de Brașov sau craiovenii de Craiova… (și gata, mă opresc, nu zic mai mult de atât, vă las pe voi să vedeți despre ce e vorba).
Nu este o capodoperă, nu este un film de referință, dar este un film care cu siguranță merită vizionat pentru a scăpa de stresul de peste zi. Nici nu cred că s-a vrut a fi vreuna din cele enumerate mai sus dar, având în vedere că întrebarea de pe buzele tuturor a fost: „Când apare partea a doua?”, este clar că publicul l-a gustat din plin.
Surpriza de la final
După cele aproximativ 90 de minute, la apariția genericului de final, publicul din sală s-a ridicat să plece. S-a răzgândit însă repede pentru că în sală au apărut Micutzu (Cosmin Nedelcu) și încă patru colegi, actori din film: Adrian Nicolae, Victoria Răileanu, Mădălina Stoica și Vlad Drăgulin. Atât de brusc s-au răzgândit unii din public încât s-au așezat repede pe scaune, deși puseseră acolo resturile de sosuri de la nachos… 😊😊😊
Nu cred că mulți se așteptau să mai apară, având în vedere pozele de la începutul filmului și, mai ales, minele afișate de aceștia. Dar nah… cine-i poate condamna la câte zeci de astfel de proiecții au tot fost în ultima perioadă?
Dialogul cu sala a fost unul relaxat, sesiune de întrebări și răspunsuri, iar cel care a adresat cea mai „mișto” întrebare a câștigat un cadou: o pungă cu un hanorac și câteva materiale promoționale.
Și da, prima întrebare a fost: „Urmează și partea a doua?”. Am aflat apoi că gluma principală a filmului a fost „marca Micutzu” și că o anumită scenă a fost filmată în peste 40 de variante diferite (mergeți la film și vă veți prinde despre care scenă este vorba).
A fost drăguța atmosfera, a meritat să stau o săptămână în plus și să merg la Cinema City în loc de Afi (deși, mărturisesc, prefer Afi de 1.000 de ori). Datorită acestui film o să-mi reiau obiceiul de „cinemarți” și vă sfătuiesc și pe voi să ieșiți, să mergeți la film, chiar la Klaus & Barroso dacă puteți. Sigur vă veți relaxa și veți ajunge acasă mult mai bine dispuși… indiferent cât stați la coadă la popcorn 😉
Cum ți se pare subiectul?
