Astăzi este Ziua Culturii Naționale, ziua nașterii lui Mihai Eminescu. Cu această ocazie Observatorul Prahovean este onorat să îi dedice acestuia o poezie compusă în inimitabilul stil cu care marele poet național, ne-a obișnuit. Este o încercare inedită, timidă și ușor stângace în a-i cinsti memoria acestui geniu al culturii române și mondiale, dedicându-i această poezie.
Hiberna, Selena, Silva…
(lui Mihai Eminescu)
Din strop de brumă de la soare-apune
Veni născută-n lapte, iarna cea crăiasă
Și-nvălui salcâmii-n soare de tăciune,
Precum o nună mare, pre-o mireasă.
La lacul, ce prin tulburi unduiri de ape
Săltau odinioară lebedele mute,
Acum, nici cerbii falnici nu mai vin să se adape,
Lang-ale lor păgâne, zvăpăiate ciute.
O lună albă, precum miezul de lumină,
Impresură deodat’ nemărginitul codru;
Și poleit ca un filon de-argint de mină
Și-o luă mireasă, principă delfină.
Domnind peste a noastre creștete vulgare;
Născând, din vise parcă, sterpe rădăcine
Vegheau acum, o iarnă despuiată-n zare,
O lună albă și un codru rece…ca și mine.
