Azi am plecat târziu de acasă spre serviciu. Atât de târziu încât m-am simțit obligată să iau un taxi ca să nu întârzii mai mult decât mă lasă bunul simț.
Despre taximetriștii din Ploiești s-a scris mult și nu de bine în general. Cel puțin de cei de la Gara de Sud se ferește toată lumea. Dar nu toți sunt așa. Și astăzi mie un taximetrist mi-a făcut dimineața mai frumoasă deși… din cauza lui tot am întârziat la muncă. Dar măcar mi-am scos un material pentru rubrica „Fun”, rubrică de care nu prea avem timp de obicei.
Oamenii se plâng de faptul că nu au căldură în case, de faptul că îi acoperă gunoiul pe străzi, de faptul că nu au parcări și că infrastructura Ploieștiului este la pământ. Alții sunt bolnavi, au nevoie de ajutor pentru tratamente sau trec prin fel de fel de drame. Scriem despre toți…
Puțini oameni în ziua de astăzi se simt bine, puțini spun că au motive să fie fericiți, puțini sunt cei care se bucură de sărbătorile care se apropie. Sau sunt mulți, dar nu spun…
Azi dimineață, în spiritul orașului Ploiești, am plecat spre muncă cu gândurile întortocheate legate de organizarea zilelor următoare, de cum mă împart, cum reușesc să le fac pe toate… orice numai bucurie pentru sărbătorile care se apropie nu.
M-am urcat în taxi și începusem deja să mă simt agasată de faptul că taximetristul vorbea non-stop. Eu le aveam pe ale mele nu mă simțeam în stare să-l ascult cum povestea despre cum respectă regulile de circulație și cum are el carnet de șofer de mai mulți ani decât au ani de viață majoritatea polițiștilor. Și totuși era ceva în vocea lui care m-a făcut să vreau să fiu atentă.
Citește și: Imaginea zilei la Ploiești: Un brad mai „altfel” când mergi la piață – FOTO
Mi-a povestit despre cum se procedează în taximetrie, cum sunt polițiștii, cum sunt clienții, cât costă o cursă la aeroport, și alte asemenea. Nu a tăcut deloc până am ajuns la destinație.
Când să cobor îl aud: „Stați așa. Stați să vă arăt ce am eu!”. I-am explicat că am întârziat deja și că „se supără șeful”, degeaba. „Stați așa, nu ați văzut ce am. Nu ați văzut în niciun taxi așa ceva!”. Și scoate de sub scaunul din față un mini-șemineu pe baterii pe care îl pornește. Pornește și plușul de Crăciun, pe care eu îl văzusem atârnat în mașină, dar pe care nu-l băgasem în seamă. Și începe plușul să cânte și să urce și să coboare pe un șirag de mărgele de pom, în timp ce taximetristul ținea în dreptul lui șemineul. „Să-l încălzim și pe el, nu?”. „Vedeți? Să-i arătați șefului d ece ați întârziat!”, mai spuse omul râzând.
Tot acel mini-spectacol a avut darul de a-mi însenina dimineața, vă jur. Nu știu de ce, nu era ceva extraordinar, dar spiritul Sărbătorilor care, evident, pusese stăpânire pe acest taximetrist, a avut darul de a mă lua puțin de la calculele în care eram cufundată și a făcut în așa fel încât să aduc și în redacție ceva mai multă veselie decât de obicei.
La îndemnul lui, am filmat „cățărarea de Crăciun” și vă arăt și vouă ca să vedeți că sunt unii oameni în Ploiești, deși poate părea greu de crezut, care chiar se simt bine de Sărbători și îi fac și pe alții să se simtă la fel.
Iar dacă dați de taximetristul cu plușul atârnat, nu ezitați să îl rugați să-l porneacă. Sigur se va bucura, iar voi veți avea un zâmbet în plus în ziua respectivă.
